La cursurile despre Lean, încerc să-i conving pe oameni că tot ceea ce facem la un moment dat contează într-un fel sau altul.
Ca urmare a ceea ce facem, apar rezultate sau consecințe care pot fi împărțite în minim 2 categorii, în funcție de diferite criterii: dorite sau nedorite, intenționate sau neintenționate, utile sau inutile, benefice sau malefice.
Continue readingMie nu-mi place să arunc mîncare. Iar cînd trebuie să o arunc sufăr – pentru că nu pierd doar banii plătiți pentru a cumpăra fie ceva gata pregătit, fie pentru a cumpăra ingredientele și a găti ceea ce urmează a fi aruncat. În plus față de banii plătiți, este vorba de multe alte resurse consumate fără rost – gazele consumate pentru prelucrare termică, energia pentru a păstra la rece/cald mîncarea gătită, transportul de la magazin, transportul la groapa de gunoi sau la incinerator, efortul uman și creativitatea necesare pentru a transforma niște ingrediente în ceva comestibil și cu aspect plăcut, chiar și emoțiile negative legate de gestul de a arunca mîncarea (respectiv suferința creată de încălcarea unui principiu sau a unei valori personale).
Continue readingDespre valoarea pentru client, în HoReCa, retail, taximetrie și alte domenii care oferă servicii direct clienților persoane fizice ar fi multe de spus. În articolul pe care l-am citit recent există niște indicii despre valoarea percepută de client într-un hotel care ar trebui să fie „exclusivist”.
Dar există multe alte indicii care arată ce puțin contează pentru unii furnizori de servicii clientul și valoarea percepută de client.
Ce mă mai deranjează pe mine cel mai mult este că, deși plătești – iar prețul nu este chiar întotdeauna corelat cu nivelul așteptat al serviciului oferit, mulți reprezentanți ai furnizorilor de servicii te fac să te simți nedorit.
Să vină un an cu vești bune, cu oameni entuziaști și activi, cu idei și soluții de îmbunătățire în viața personală și în societate, cu zile productive și pline de decizii conțtiente, cu flori – chiar dacă unele au spini, cu soare, ploaie și curcubee între ele, cu arome și culori, cu visuri și împliniri, cu zîmbete și lumini.
Să ne vedem cu bine în 2019, că avem mult de lucru!
Trebuie să pregătesc o ofertă cu propuneri pentru îmbunătățirea unor procese tranzacționale, iar gîndul îmi zboară la viață…
Viața noastră este constituită dintr-o multitudine de procese tranzacționale… Cu intrări și ieșiri – dorite sau nu, cu gînduri, acțiuni sau transformări – voite sau nu, conștiente sau nu, benefice sau nu…
Astăzi, sărind printre canalele TV, am dat peste un interviu cu Mirabela Dauer. În esență, spunea că, după ce a fost în situația de a avea nevoie de o intervenție chirurgicală, a devenit un on nou. Nu pentru că a fost o ruptură cu trecutul, ci pentru că experiența respectivă a făcut-o să vadă cu alți ochi viața, să trieze și să aleagă ce a vrut să păstreze și a decis să se înconjoare doar de persoanele, activitățile, lucrurile realmente importante pentru ea.
Și mi-am dat seama de ce 5S sau tehnicile de decluttering (îmi pare rău că tot folosesc termenul în engleză, dar încă nu am găsit un cuvînt suficient de clar și atractiv care să definescă acest concept în limba română) aplicabile mai ales în viața personală nu prea au mulți adepți și nici nu prea au un caracter sustenabil.
Dacă cineva și-ar propune să citească documentele destul de nespecifice prin care majoritatea firmelor își declară misiunea, viziunea, valorile și strategiile pe termen mediu și lung, probabil că tema valorii pentru client va apărea aproape de fiecare dată.
Acesta este un semn că, în teorie, aproape toată lumea respectă regulile de bază pentru orice activitate umană, cum ar fi:
„Multe aspecte importante ale muncii sînt invizibile, nu pentru că ar fi ascunse, ci pentru că nu-i trece nimănui prin cap să le acorde atenție.” (Karen Holtzblatt)
La un moment dat în viața mea am avut o scurtă perioadă de lucru ca auditor al sistemului de management al calității. Scurtă rău, că am renunțat după prima misiune – la o fabrică unde procedura pentru proiectare produse avea 19 pagini, iar cea pentru producție vreo 24. Cu 2-3 cafele, niște exerciții de respirație și concentrare și vreo 2 pauze scurte, am reușit să le citesc și să creez o schemă de relații între părțile menționate în proceduri. Desigur că finalul a fost că cele două documente nu „se pupă” – fiind scrise de persoane diferite, cu perspective diferite asupra rolurilor și proceselor descrise. Era evidentă lipsa de corelare, lipsa de înțelegere a standatdului și a scopului întocmirii procedurilor, respectiv transformarea efortului de management al proceselor într-un efort strict birocratic, cu efecte doar de natură formală și fără vreun interes real de îmbunărățire a modului intern de lucru. O fi bine? O fi rău?
În 5S există un principiu pe placul meu: „Totul în 1”. Nu „2 în 1”, ci totul cuantificat într-o singură unitate (indiferent dacă este vorba de timp, spațiu, cantitate, dimensiune etc.).
De exemplu:
