“1Da + 5Nu”, în loc de 10Nu!

Am încheiat o mică vacanţă (oarecum), în care în loc să dau am încercat mai mult să iau, aşa că acum încep iar să scriu pe blog, plăcîndu-mi să cred că unii dintre cei care citesc consideră că primesc cîte ceva – un subiect de criticat, o idee de utilizat, un cuvînt de învăţat (ba chiar unul a luat articole întregi, la propriu – cu Copy şi Paste – şi şi-a încărcat propriul blog, după ce a adăugat vreo 2-3 poze, spunîndu-şi că dacă tot am făcut public ce am scris, nu mai contează cine semnează!). Dar asta este o altă discuţie, pe care nu am chef s-o port acum, pentru că nu vreau să mă supăr la început de an!

Aşadar, tuturor cititorilor, urările mele de mereu mai bine, mai simplu şi mai plăcut pentru 2012 şi pentru anii care vor veni!

Iar dacă tot a început un an nou, vă propun să facem un exerciţiu, care se numeşte “1Da + 5Nu” şi să-i provocăm şi pe cei pe care-i cunoaştem să ni se alăture. Am putea face chiar şi un concurs – cu cei cu care ne întîlnim mai des, eventual un pariu, ca să vedem cine rezistă mai mult!

Exerciţiul pe care vi-l propun nu este al meu, l-am împrumutat şi eu de la Dirk – un trainer pe care l-am întîlnit în 2003, la primul curs despre conceptele Lean pe care l-am organizat în România.

Imaginaţi-vă un curs la care participau vreo 20 de persoane, dintre care mai mult de jumătate erau directori de producţie, pe care Dirk încerca să-i convingă de utilitatea principiilor Lean, de necesitatea fluxului continuu de tip Pull, de avantajele lucrului în loturi din ce în ce mai mici, de posibilitatea de a elimina pierderile curente de pe fluxul de proces şamd. Chiar dacă limba “oficială” la curs era engleza, la un moment dat limba română a început să se audă din ce în ce mai des, cîteva cuvinte repetîndu-se de foarte multe ori. Cum bănuiţi, aceste cuvinte, care nu au avut nevoie de traducere, pentru că erau însoţite de expresii faciale extrem de sugestive, erau “Nu se poate!“, cu diverse alte variante: “La noi nu merge aşa ceva”, “Imposibil”, “Poate la alţii, dar la noi …” …. 

„Cine ți-a spus că ceva nu poate fi făcut? Și ce mare realizare are la activ acea persoană, care să îi dea dreptul să folosească cuvîntul „imposibil” așa de ușor?” (Napoleon Hill)

Orice propunea spre discuţie, fiecare concept, metodă sau exerciţiu, totul era întîmpinat cu aceleaşi figuri sceptice şi cu invariabilul  “NU” pe buze, pînă cînd, după vrei 2 zile de împotrivire a priori, Dirk a propus tuturor un exerciţiu – primul comentariu exprimat în gînd sau cu voce tare să fie răspunsul la întrebarea “Ce avantaj sau efect ar apărea dacă s-ar putea aplica ceva din cele prezentate?”, iar următoarele 5 comentarii să fie răspunsurile la întrebarea De ce nu se poate aplica?”. Astfel, oricine putea spune de 5 ori de ce “NU!“, dar doar după ce spunea o dată dar “Ce-ar fi dacă DA!“.

Mi-am adus aminte de acest exerciţiu, care a fost extraordinar de dificil la început, fiind atentă la fel de fel de discuţii în ultima vreme, indiferent de temele lor, în care, de cele mai multe ori, pe lîngă agresivitatea faţă de opinia celuilalt, apar şi o multitudine de răspunsuri sau puncte de vedere care încep cu “NU!”, fără să fie însă completate şi cu de ce sau cum “DA!”.

Deci vă propun să jucăm o vreme acest joc, sau să facem exerciţiul “1Da + 5Nu”, care ne cere ca atunci cînd avem de formulat un răspuns sau de furnizat un punct de vedere faţă de o propunere a altcuiva, să ne abţinem să începem enunţul cu “NU!” şi să spunem mai întîi de ce ar putea să fie acceptabilă ideea sau soluţia propusă, chiar dacă apoi desfinţăm primul enunţ cu 30 de argumente contra!


„Înainte de a respinge o idee, găsește cel puțin cinci lucruri bune la ea.” (Thomas Alva Edison)


V-aş propune să notaţi în agendă de cîte ori reuşiţi să respectaţi cerinţa exerciţiului şi de cîte ori nu a fost posibil într-o perioadă oarecare de timp – o zi, o săptămînă, o lună …

Apoi aş fi curioasă să aflu cum a fost, cum vi s-a părut, ce a fost simplu şi ce nu v-a plăcut, ce aţi observat la ceilalţi, cum au fost rezultatele obţinute şi orice altceva mi-aţi putea spune.

Ce ziceţi? Acceptaţi  să participaţi la acest exerciţiu?

Vă pot oferi şi un premiu – pentru cine este interesat(ă) – şi anume participarea gratuită la unul din cursurile pe care îmi propun să le organizez în acest an (şi pe care urmează să le anunţ în curînd)  – pe care îl voi oferi celui / celei care îmi furnizează cele mai detaliate observaţii făcute pe parcursul experimentului în care a atras încă 2 – 3 persoane cunoscute.

The person who says it cannot be done should not interrupt the person doing it.” (Chinese proverb)

Aştept deci comentariile voastre!

Numai bine,
Cristina

PS La mulţi ani şi pentru 2014!

This entry was posted in Lean. Bookmark the permalink.

4 Responses to “1Da + 5Nu”, în loc de 10Nu!

  1. Cristina says:

    Ai dreptate – nu are neaparata legatura cu Lean, ci cu modul in care unii se obisnuiesc sa gindeasca – si eu mi-am adus aminte de disputele de la cursul lui Dirk in timp ce urmaream niste discutii politice stupide, in care unii comentau de ce nu se poate face nimic din ce propuneau ceilalti, asa ca strategia lor era sa blocheze din start orice idee cu un NU raspicat, iar apoi se chinuiau sa gaseasca argumente pentru a-si sustine raspunsul.
    Chiar se spune ca ne este mai usor intotdeauna sa spunem si sa dam exemple de ce nu ne place, decit sa formulam in clar ce vrem. Si eu am avut o perioada in care incepeam orice enunt cu “NU”. Drept este ca totul a inceput in adolescenta, cind este in firea tuturor sa se comporte mai rebel si sa se considere neintelesi, doar ca apoi o buna perioada de timp am ramas blocata pe “NU” si pe efectul produs asupra celorlalti, mai ales ca asa ma puteam delimita foarte usor de efectul de turma pe care nu l-am agreat niciodata (era inainte de ’89 si asa imi era mai usor sa ma exprim…). Doar ca, odata cu maturitatea, a venit si schimbarea de paradigma – si am inceput sa acord valoare si lui “DA”, desi, ca sa fiu sincera, urmaream tot cam acelasi scop, adica al evitarii atasarii de coada vreunei comete. Nu mi-a fost usor, de multe ori ziceam mai mult un “nda”, dar in timp am reusit sa-mi devina usor sa aleg intre da si nu. Asa ca acum militez pentru schimbarea constienta – adica nu refuz ceva inainte de a incerca, pentru a sti macar ce pierd …

  2. Mugur says:

    Cristina, intr-adevar, de fiecare data cand am inceput o activitate Lean in locuri care nu mai fusesera expuse inainte la ce inseamna Imbunatirea Continua, prima reactie a fost “Nu se poate”. Considerand ca sunt la atatea mii de kilometrii de Romania si ca am avut aceeasi experienta ca si tine acolo, cred ca inseamna ca asta are mai mult de a face cu firea noastra umana decat cu Lean. Daca ne gandim bine, ce propunem noi cu Lean, pe langa toate conceptele si partea tehnica, este ca oamenii sa se schimbe.

    Cred ca raspunsurile negative nu erau la lucruri specifice, depinzand de ce se preda la lectia respectiva. Cred ca NU era la intrebarea: Vrei sa te schimbi si sa faci lucrurile diferit, pentru binele tau si al companiei? Majoritatea dintre noi nu ne place sa ne schimbam. Ce este uimitor este faptul ca si daca incerci sa arati ca schimbarea este in bine, tot nu ne place sa ne schimbam…

    De fapt, daca ne gandim bine, si schimbarile care noi le provocam de multe ori ne fac sa fim foarte “nervosi”… Un exemplu foarte simplu este atunci cand avem copii, mai ales prima data. Este o schimbare extraordinar de buna pentru toti parintii cu scaun la cap. Ne bucuram si ne dorim copii. Totusi, este o perioada de presiune maxima care nu ne place, cel putin la inceput. Pierdem din libertate, avem mai mult de lucru, mai multe responsabilitati etc.

    Exercitiul care il propui este excelent si sper ca cititorii sa il foloseasca. De fapt, ce ne ceri tu este sa ne schimbam modul de abordare… Sa ne uitam la fiecare problema ca o oportunitate in loc sa spunem ca este o PROBLEMA.

    Ii felicit pe cititorii care vor avea puterea, ca si Cristian, sa incerce. Ce pot sa va spun cu siguranta este ca nu veti regreta daca incercati serios sa urmati “1Da + 5 Nu”!

    Cu bine,

    m

  3. Cristina says:

    SUCCES! Si astept concluziile – sau macar observatiile de dupa!
    Pe crind,
    Cristina

  4. Cristian Popescu says:

    De 2 ore citesc despre si cu tine, si aflu lucruri pe care pana acum doar le-am simtit dar nu mi-au fost definite.
    Simt ca fac si eu parte din aceasta lume, adica simt ca pot intelege si pot pune cap la cap tot ce am citit in ultimele ore.
    (Da, sunt unul care citeste, si nu doar on-line)
    Primul pas concret pe care il voi face va fi sa ma tin de experimentul propus de tine.
    Ureaza-mi succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published.