De ce cam 99% din transformările Lean eșuează?

 

[image]

Toate principiile, metodologiile, abordările referitoare la îmbunătățirea continuă, apărute și promovate cu multe eforturi în ultimii 50 de ani, și-au arătat limitele. Fie că vorbim de TQM, Lean Six SIgma, ISO 9000, modelele de excelență – rezultatele lor au apărut, au dispărut, au devenit mai mult formă fără fond, iar investițiile și consumul de resurse nu au ajuns să creeze acea masă critică necesară pentru o generalizare și sustenabilitate solidă.

Majoritatea cauzelor ajung la cultura organizațională și la oameni – fie ei leaderi sau simpli executanți.

După experiențele mele – legate de îmbunătățirea continuă – am ajuns la om, la individ – nu la cultură, echipă, management, leadership etc.

De ce omul nu este capabil de îmbunătățire continuă, în general? De ce mereu spunem că vrem să facem ceva, dar rareori reușim? De ce tot încercăm, fără să fim mulțumiți cu ceea ce obținem?

A lua decizii este simplu, de multe ori. A le face să devină realitate, este o altă problemă, pe care o cunoaștem mai des ca dilema cu teoria și realitatea.

Nu cred că problema constă în gradul de reușită atins, ci în incapacitatea noastră de a ne ajusta așteptările, în funcție de (ne)putința noastră de a face 100% ceea ce dorim.

A ne cunoaște înseamnă a putea împărți cît mai corect lumea noastră în trei mari categorii, similar principiilor analizei de tip ABC. Întotdeauna vor exista cîteva aspecte critice, intrinseci – ce țin de valorile proprii, care vor face diferența dintre satisfacție și nefericire. Apoi găsim mai multe elemente importante – cu un caracter mai mult extrinsec – legate de aparențe, cerințe sociale etc. – fără de care nu ne vom putea adapta la mediu – iar fiecare – mai mult sau mai puțin conformist – poate decide pe care le respectă și pe care nu. Cea mai mare parte din viața fiecăruia, însă, este ticsită de elemente din categoria C – acelea care pot fi considerate minore, banale, neimportante – surplusul care ne ocupă timpul, ne consumă resursele, cu niște rezultate neglijabile pentru starea noastră de bine.

Fie că recurgem la cele 20 de procente ale lui Pareto, fie la cele 37 de procente ale lui Simon, este evident că natura umană nu este făcută să fie 100% productivă și eficientă.

De aceea, succesul nu ar trebui măsurat față de un referențial general și absolut de 100%, ci obiectivele și țintele stabilite să fie alese diferențiat pentru cele 3 categorii de factori din viața unui om, respectiv îmbunătățirea continuă să fie un deziderat pentru aspectele critice și parțial pentru cele importante, iar restul să fie ignorat.

Dacă așa ar funcționa omul ca individ, atunci teoriile despre dezvoltarea organizațională, leadership, management, lucrul în echipă etc. ar avea șanse de succes. Dar omul, de regulă, nu prea este capabil de optimizare și eficientizare a utilizării resurselor proprii, ceea ce înseamnă că a avea astfel de pretenții la nivel de grup, organizație sau societate este doar o iluzie.

This entry was posted in auto-cunoastere, Imbunatatire, Lean and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to De ce cam 99% din transformările Lean eșuează?

  1. V-am raspuns detaliat pe linkedin.com…
    Pacat ca aceasta fereastra NU ACCEPTA copy-paste!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *