De ce multora nu le place 5S?

Iată un mic extras din manualul cursului despre 5S:

„Viața noastră este irosită de detalii … simplifică, simplifică.” (Henry David Thoreau)

„…. pentru a se observa efectele benefice ale 5S cel mai greu este să se abordeze situația la nivel individual, pentru că omul este de multe ori o ființă care una gîndește, una spune și alta face.

Cel mai mare obstacol pentru 5S se află în fiecare dintre noi și se referă la emoțiile, anxietatea și conflictele interne pe care le resimțim atunci cînd cineva ne contestă anumite alegeri și anumite obiceiuri. Îmi povestea o prietenă despre lupta ei de gherilă cu responsabilul 5S, care voia să-i impună un anumit mod de aranjare a obiectelor de pe birou. În altă situație, am fost martorul aranjării computerelor pe birouri astfel încît să fie aliniate și să arate bine pentru cei care veneau în vizită în încăpere (chiar dacă persoanele care lucrau la acele computere trebuiau să suporte razele soarelui care cădeau direct pe monitoare și se chinuiau să vadă cîte ceva pe ecran). Într-o fabrică, 5S s-a lovit de refuzul angajatelor de a arunca fel de fel de obiecte nenecesare, păstrate prin sertare: căni ciobite, mărțișoare vechi, felicitări din alți ani.

Spuneam la început că omul este o ființă strîngătoare, care se atașează de lucrurile ei, care renunță cu mare greutate la ele, fie și doar pentru că se numesc „bunuri”! J Chiar dacă foarte puțini oameni suferă de disposofobie[1], toți manifestăm într-o oarecare măsură dependența de natură fizică, emoțională și psihologică față de ceea ce este „al nostru” – lucruri materiale sau imateriale.

Nu știu să existe multe case în care să nu se afle măcar cîteva obiecte vechi, defecte sau nefolositoare (nu mă refer la bunuri valoroase din punct de vedere istoric, cultural, financiar sau măcar sentimental, ci la fel de fel de haine uzate, farfurii ciobite, ziare, PET-uri și pungi de plastic păstrate pentru a fi cîndva refolosite, cadouri inutile, nasturi desperecheați, e-mailuri inutile de cîțiva GB în total etc.) de care nu ne „îndurăm” să ne despărțim, pentru că cine știe cînd ne vor folosi! (noroc cu reclamele la olx sau la alte platforme cu anunțuri de vînzare!)

Iar această acumulare apare în timp mai ales ca urmare a unui comportament neconștientizat și necontrolat, de genul celui care ne face să cumpărăm mai multă mîncare decît știm că putem mînca sau obiecte de care nu avem nevoie, lăsîndu-ne seduși de „oferte”, „promoții” sau alte strategii de marketing și de vînzări. Similar, ne copleșim singuri la nivel psihologic, emoțional sau spiritual, asumîndu-ne sarcini, promisiuni, obligații, regrete, remușcări, idei, argumente pro și contra etc. peste măsură, jonglînd pentru o vreme cu multitasking-ul și cu stresul. Iar apoi recurgem la stratageme de tipul „lasă că merge și așa”, „doar sîmbăta este zi de curățenie”, „altădată” sau „de mîine” etc.

[1] Tulburare de comportament, caracterizată prin acumularea compulsivă de obiecte și teama obsesivă de a arunca orice, de a renunţa la ceva, oricît de inutil.”

Există oare soluții pentru a ajunge să ne bucurăm de unele dintre avantajele pe care 5S le poate asigura?

This entry was posted in Lean, Training and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *