Discuție la o cafea despre 5S în spaţiul nostru mental

[image]

5S este, evident, o metodă aplicabilă în spațiul fizic, pentru a ordona și menține sub control lucrurile din viața noastră, mai ales la locul de muncă. Așadar, aplicarea 5S are un rost clar și util în ceea ce privește aspectele materiale din spațiul în care ne desfășurăm activitățile. Totuși, calitatea vieţii noastre depinde aproape exclusiv de deciziile pe care le luăm şi de atitudinea pe care o avem faţă de ceea ce ne înconjoară, pentru că deciziile şi atitudinea noastre ne determină comportamentele, acţiunile și succesul sau eșecul eforturilor noastre.

Bineînțeles că 5S implică o concentrare pe ceea ce este esenţial, concomitent cu renunţarea, mai treptată sau mai promptă la restul, trecînd prin cele 5 faze ale metodologiei 5S.

De ce nu am putea atunci aplica 5S în zona imaterială a vieții noastre – fie că este vorba de credințe, date, idei, proiecte etc.?

„Ţine minte că fericirea nu depinde de cine eşti sau de ceea ce ai, ci depinde exclusiv de ceea ce gîndeşti.” (Dale Carnegie)

Aplicarea treptată a celor 5S în simplificarea şi ordonarea spaţiului nostru mental implică eforturi pentru a parcurge următoarele faze:

1S. Concentrarea atenţiei pe sine, pe prezent şi pe ceea ce este esenţial în viaţă

Schimbarea este dificilă atunci cînd nu sîntem conştienţi de alegerile pe care le facem în fiecare clipă, mai ales de cele făcute în mod implicit (fără să ignorăm faptul că o alegere implicită – chiar dacă este făcută automat şi neintenţionat – rămîne totuşi o alegere care declanşează o anume reacţie comportamentală, uneori neadecvată, nedorită şi de neînţeles pentru noi).

Astfel, pentru a ne simplifica viaţa şi a înţelege cum ne este guvernată viaţa în mod iraţional şi neconştientizat de diferitele situaţii, interacţiuni, măsuri sau comportamente ale celor din jurul nostru, este util să aflăm ce este esenţial şi ce nu ne este util în viaţă – respectiv să separăm ce este bun de ceea ce nu este necesar. Simplu de acceptat ca principiu, greu de realizat în practică.

„Alege să trăieşti simplu, pentru ca alţii să poată trăi pur şi simplu.” (Mahatma Gandhi)

Primul pas este auto-cunoaşterea. Fie descoperim singuri, prin auto-observare şi o analiză atentă a ceea ce ne face bine sau rău (pornind de la experienţele anterioare şi de la observarea conştientă a celor din prezent), fie cerem ajutorul unor specialişti, indiferent cum îi numim (psiholog, coach, psiho-terapeut sau nişte oameni iluminaţi care pot împărtăşi din ştiinţa și experiența lor).

Rezultatul trebuie să fie o listă de 4-5 valori fără de care viaţa noastră, a fiecăruia dintre noi, n-ar avea sens (fie că este vorba de persoane fără de care nu am putea trăi, fie pasiuni, fie principii, fie dorinţe de împlinit în această viaţă sau orice alte principii, credințe, valori sau aspecte esențiale pentru bunăstarea noastră fizică sau psihică). Bine ar fi ca pe această listă să nu fie doar bunuri materiale dorite sau așteptări de genul „să cîştig la Loto”, „să fie sănătoşi copiii mei” sau „să fie pace în lume”, ci să conţină ceea ce ne însufleţeşte şi ne dă putere să continuăm să trăim atunci cînd dăm de obstacole sau cînd ne este mai greu în viaţă.

De exemplu, pe lista mea de valori se află încrederea în oameni, dorinţa de a face ceea ce-mi place măcar 70% din timp, nevoia de a fi parte a familiei mele şi libertatea de a alege doar după capul meuCe conţine lista ta?

Dacă ţi-ai definit valorile esenţiale, fă o trecere în revistă a sarcinilor tale curente, a proiectelor, a activităţilor care îţi ocupă cel mai mult timpul şi vezi ce este în corelare cu ce apreciezi tu în viaţă. Dacă există şi situaţii în care ceea ce faci are ca scop doar să-i satisfacă pe alţii sau să fie conforme cu aşteptările sociale, atunci deja ştii ce poţi include pe lista de sarcini nenecesare, iar apoi poţi căuta soluţii pentru a le limita, elimina, delega etc.

Al doilea pas esenţial în această fază este să ne exersăm gîndirea critică şi să ne dăm voie să acţionăm după voia şi dorinţa proprie, nu numai prin comparaţie cu ceilalţi sau conform aşteptărilor altora.

2S. Ordonarea priorităţilor în viaţă

De obicei, voinţa şi atenţia noastră se îndreaptă spre lucrurile mari: decizii importante, evenimente majore, situaţii complexe, crize, urgenţe etc. În ceea ce priveşte lucrurile considerate minore (activităţile curente, de rutină, repetate zilnic) sau neurgente, de cele mai multe ori creierul nostru decide să activeze „pilotul automat” şi să-şi protejeze energia pentru situaţii mai importante – ca atunci cînd corpul nostru execută diverse activităţi (şofat, punerea în ordine a unor cărţi sau haine, mîncat sau alte sarcini de rutină), dar mintea noastră călătoreşte prin locuri de nebănuit pentru cineva care ne priveşte. Iar cînd facem lucruri pe „pilot automat”, deciziile nu le luăm noi, ci sînt implicite – incluse în rutina de lucru pe care o executăm automat. Astfel, perpetuînd nişte moduri de lucru neconştientizate, ajungem la un moment dat ca mare parte a zilei să acţionăm decuplaţi de sistemul propriu de decizii conştiente, practic ca nişte roboţi auto-programaţi, conformişti, jucînd nişte roluri inflexibile, incapabili să-şi adapteze reacţiile la mediu. Iar la un moment dat ajungem să ne întrebăm de ce anumite cuvinte ne provoacă automat anumite reacţii, sau anumite situaţii ne schimbă instantaneu starea, fără a înţelege de ce cu cîteva minute înainte ne era bine şi dintr-o dată devenim irascibili, nemulţumiţi sau intoleranţi.

„Abilitatea de a simplifica înseamnă a elimina ceea ce este inutil, astfel încît ceea ce este necesar să se poată exprima.” (Hans Hofmann)

Dacă reuşim ca, atunci cînd ne surprindem că facem diferite lucruri, gîndindu-ne însă la cu totul altceva, să înţelegem că nu este vorba de multitasking, ci de intrare pe pilot automat şi robotizare, iar consecinţa să fie să ne reconectăm la prezent, atunci şi sarcinile curente vor fi mai uşor şi mai rapid de executat (pentru că vor căpăta o semnificaţie, în loc să fie considerate o corvoadă zilnică), iar așa durata zilnică de timp în care ne controlăm deciziile şi atitudinile va creşte.

Iar auto-controlul înseamnă că putem lua decizii în funcţie de valorile şi priorităţile noastre, ceea ce va duce treptat la eliminarea din viaţa noastră a gîndurilor iraţionale, a emoţiilor negative, a atitudinilor neînţelese, a deciziilor implicite contra-productive, a competiţiei cu orice preţ, a obiectivelor stabilite în corelare cu ce fac alţii – nu cu ceea ce avem nevoie noi etc.

3S. Simplificarea listei de obiective şi de aşteptări de la viaţă

De multe ori, pentru că „aşa trebuie”, „aşa fac toţi”, „aşa este viaţa” sau prin comparaţia cu alţii, ne propunem să facem mai mult decît avem nevoie pentru a fi mulţumiţi în viaţă sau să ajungem mai departe ca alţii – pentru a le dovedi că sîntem mai buni ca ei. Aceste obiective alese la presiunea cerinţelor sociale sau aşteptările foarte înalte auto-impuse faţă de performanţele proprii pot părea unora nişte soluţii pentru a se auto-depăşi, dar de cele mai multe ori pot deveni extrem de stresante şi copleşitoare, cu efecte majore pe termen lung asupra sănătăţii fizice şi psihice. De aceea, lista noastră de obiective şi aşteptări, deşi este utilă pentru a jalona dezvoltarea continuă, trebuie totuşi să fie echilibrată şi corelată cu forţele proprii, dorinţele şi satisfacţiile noastre reale. Adică trebuie să ştim cînd să spunem „nu” la asumarea de sarcini care să ducă la suprasolicitare, trebuie să renunţăm la relaţiile cu oamenii care doar ne cer ceva – fără a ne da nimic bun în schimb (cei care se plîng mereu şi sînt continuu nemulţumiţi, care ne golesc de energia pozitivă şi ne umplu cu energie negativă), să ne învăţăm să ne îngrijorăm mai puţin de ceea ce nu putem nicicum controla.

„Astăzi este ziua de mîine, pentru care ne îngrijoram ieri. A meritat grijile?” (Dale Carnegie)

Mai mult, simplificarea şi curăţenia din spaţiul nostru mental trebuie să se refere şi la renunţarea la tot ceea ce nu este util în capul nostru: ţinerea minte (cu grijile asociate pentru ca nu cumva să uităm) a tot felul de lucruri: adrese, numere de telefon, date bancare, data unor evenimente etc. Din fericire, avem agende, tablete, aplicaţii care să ne aducă aminte diverse date şi termene etc. – deci am putea renunţa la unele griji iraţionale. Sau putem reduce lista de griji / sarcini nenecesare, pe care le avem pentru că aşa ne-am obişnuit, luînd decizia de a schimba ceva în modul curent de lucru (de exemplu, eu am renunţat la călcat, iar din magazine nu cumpăr nimic de îmbrăcat sau aşternuturi înainte de a face testul şifonatului – adică strîng bine în pumn un colţ de material, iar dacă rămîne boţit, produsul rămîne şi el în magazin).

Astfel, îndepărtarea grijilor, a sarcinilor sau obligaţiilor asumate din conformism, a gîndurilor iraţionale etc. poate face loc unei gîndiri care să acorde importanţă unor principii noi de viaţă, care să includă concepte precum simplitate, frugalitate, natură şi dezvoltare durabilă etc.

4S. Auto-controlul gîndurilor şi deciziilor noastre

Regula de bază este întrebarea „De ce?”, de fiecare dată cînd ceva trebuie să intre în lista de sarcini. Dacă răspunsul este (sincer) „pentru că aşa vreau eu” este OK. Dacă însă răspunsul este „aşa trebuie”, „aşa fac alţii”, „aşa se aşteaptă ceilalți să fac”, atunci sortarea şi concentrarea pe esenţial trebuie iar făcută, pentru a elimina treptat lucrurile care nu adaugă valoare vieţii noastre.

Alte reguli utile:

  • Renunţarea la stres (sau măcar reducerea surselor de stres):
    • Activităţi sau persoane care pot fi considerate „hoţi de timp”
    • Aşteptări iraţionale (să ne respectăm dreptul de a greşi, că doar „errare humanum est”)
    • Găseşte soluţii pentru a dormi minim 7 ore pe noapte şi cîteva minute de singurătate zilnic (fără Internet, fără alte persoane, fără alte griji)
    • Învaţă-te că viteza nu este totul în viaţă (vezi Elogiu lentorii – o carte de Carl Honoré, pe care o recomand cu mare convingere)
  • Folosirea de note şi liste, pentru a avea clare priorităţile şi a renunţa la grijile suplimentare – de verificat zilnic, săptămînal sau lunar, în funcţie de specificul sarcinilor la care se referă listele
  • Stabilirea unei pauze mentale periodice – minim cîteva minute pe zi (folosind tehnici diverse, de la o baie cu spumă la odihna în natură, cititul unei cărţi, practici de yoga sau alte tehnici de relaxare şi meditaţie)
  • Practicarea unor exerciţii de gîndire pozitivă; iar dacă nu reuşeşti din prima, îţi propun soluţia mea – eu încep cu întrebarea: „Care este cel mai mare rău care se poate produce dacă fac sau nu fac ceva?” Iar dacă relele identificate pot fi suportate fără prea mare consum emoţional, atunci iau decizia în consecinţă.
  • Căutarea unor noi moduri de găsire de satisfacţii în viaţă: petrecerea timpului în aer liber cu familia sau prietenii, hobby-uri artistice sau de îndemînare (chiar cu scopuri comerciale), crearea de cadouri creative
  • Găsirea de timp şi resurse pentru surprize şi recompense din cînd în cînd, pentru că viaţa nu poate fi trăită doar conform unui plan strict
  • Reducerea dependenţei de cheltuieli foarte mari: chiar dacă a fi la modă este o presiune socială foarte mare (iar moda acum este de a sta la casă într-o zonă rezidenţială cît mai verde, de a avea minim două maşini de familie şi cele mai noi gadget-uri de pe piaţă, de a merge în vacanţe cît mai exotice), fiecare trebuie să ţină în echilibru dorinţa de a fi „în rîndul lumii” cu stresul major creat de nevoia de bani din ce în ce mai mulţi (credite, rate, ore lungi la lucru etc.)

5S. Menţinerea noului mod de abordare a vieţii – Scopul? Îmbunătăţirea continuă!

Ce ziceți? Merită să bem o cafea și să discutăm despre cum ne ajută 5S să ne simplificăm viața?

[image]

This entry was posted in 5S, decizii, dezvoltare personala, Imbunatatire, Lean and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *