Hansei

Astăzi am învăţat un nou cuvînt în japoneză!

Nu că aş fi cunoscătoare de limba japoneză, dar de ani întregi mă pasionează îmbunătăţirea continuă, iar cultura japoneză pare să fie o resursă inepuizabilă de precepte pentru cei interesaţi.

Hansei este tradus în engleză prin „reflection, reconsideration, introspection” sau „self-reflection” şi semnifică asumarea, conştientizarea greşelilor proprii, ca prim pas pentru îmbunătăţire. În română ar putea fi deci tradus prin „introspecţie” sau „cugetare[1].

Dacă este să ne referim la alte popoare, proverbele arată că acest mod de gîndire nu este specific doar japonezilor. Astfel, în India se spune că dacă „ascunzi o greşeală, o alta se poate naşte”. În mai multe ţări europene se ştie că „greşelile recunoscute sînt pe jumătate iertate”. Un proverb african spune că „cea mai mare greşeală este să nu îţi fi dat seama de niciuna”. Iar chinezii consideră că „cel care îşi ascunde greşeala intenţionează să facă o alta”. Aş putea continua periplul printre proverbe, dar închei cu o concluzie – germanii spun că „a-ţi da seama că ai greşit este primul pas spre îmbunătăţire” şi cu o recomandare – un proverb american spune să „nu fii blînd cu propriile greşeli, iar înainte de a critica greşelile altuia, fă-ţi timp să numeri 10 greşeli proprii”.

Revenind la Hansei, orice traducere a acestui termen poate duce la pierderea unor sensuri ale termenului iniţial, deoarece conceptul japonez nu înseamnă doar un proces de gândire ca un exerciţiu intelectual, ci are şi o componentă afectivă, emoţională, introspectivă. În practică, Hansei implică 3 etape:

1. O persoană trebuie să recunoască apariţia unei probleme – atunci cînd se produce o abatere a rezultatelor obţinute de la cele aşteptate – şi să accepte un feedback negativ.

2. Persoana trebuie să îşi asume în mod voluntar responsabilitatea (blamul, implicarea, participarea) pentru apariţia problemei, să dorească sincer să nu se mai repete şi să simtă obligaţia morală de a contribui la îndepărtarea acesteia.

3. Persoana trebuie să participe efectiv la acţiunile specifice de îmbunătăţire.

Practic, este vorba de recunoaşterea greşelii cu un oarecare sentiment de jenă, fie că este vorba de o eroare făcută de sine, de cei din subordine sau pur şi simplu de nesesizarea unei oportunităţi sau a unui risc. După o experienţă nu tocmai reuşită, trebuie trase nişte învăţăminte, nişte concluzii, cu obiectivul de a învăţa din greşeli, pentru a nu le repeta, dar şi din dorinţa de a avea satisfacţii mai mari prin valorificarea experienţelor trăite. Hansei este astfel o prelungire a celor „7 ani de acasă”, pentru că ne ajută şi ne conduce viaţa spre auto-realizarea noastră ca persoane competente, morale, echilibrate.

Şi putem face aici o paralelă cu abordarea în tratamentul dependenţilor de anumite substanţe – alcool, tutun, droguri, anumite alimente, etc. Indiferent de recomandări şi de voinţa impusă de alţii, aceste persoane se pot vindeca doar dacă găsesc în interiorul lor motivaţia şi puterea de a  renunţa la respectiva dependenţă, altfel orice soluţie poate fi viabilă doar pe termen scurt, revenindu-se apoi rapid la starea iniţială. La fel este şi în cazul Hansei. Hansei nu poate fi „mimat” la cererea şefilor, de dragul diferitelor campanii, fie că se numesc Lean, Six Sigma, TQM, Kaizen sau în alt fel. Pentru Hansei este nevoie de angajaţi care să se simtă „liberi” – liberi să gîndească, chiar să greşească – cu condiţia să nu persiste şi să tragă invăţăminte din situaţia negativă produsă, să aibă idei, să vină cu propuneri pentru ca ceea ce fac ei şi ceilalţi să poată fi făcut din ce în ce mai bine, mai repede, mai plăcut, mai ieftin, mai simplu, mai curat, mai interesant. Se spune că, într-o organizaţie Lean, pedeapsa pentru cel care greşeşte trebuie să nu fie mai mare decît pedeapsa celui care nu gîndeşte şi care nu are nicio iniţiativă, din teama de a nu greşi.

Este evident că Hansei nu este uşor de aplicat de oricine, pentru că este nevoie de mare sinceritate ca să ne recunoaştem punctele noastre slabe în mod public şi de mare curaj ca să ne asumăm implicarea directă în situaţiile neplăcute. După un eşec, de obicei vrem să uităm cît mai repede experienţa neplăcută, să ne apucăm de altceva, să depăşim momentul. Hansei înseamnă însă să ne gîndim la ce am făcut, la ce s-a întîmplat şi de ce, la consecinţele propriilor atitudini şi acţiuni, pentru că doar aşa putem spera ca în viitor să nu ne mai confruntăm cu situaţii similare. Mai mult, introspecţia trebuie să ne ajute să ne cunoaştem mai bine şi să găsim în noi resursele pentru a nu repeta aceleaşi greşeli cu altă ocazie. Există in psihologia socială o teorie care, pe scurt, se referă la tendinţa oamenilor, în general, de a-şi asuma succesele (astfel, dacă ni se întîmplă ceva bun în viaţă, considerăm că totul ni se datorează doar nouă – pentru că sîntem deştepţi, competenţi, buni, frumoşi, etc.) şi de a pune eşecurile pe seama unor cauze externe (mediul, părinţii, colegii, şefii, politicienii, justiţia, etc. – toată lumea complotează ca noi să nu ne atingem obiectivele). Pentru a vă convinge că aşa gîndim de obicei (dacă mai aveţi încă dubii!), să luăm exemplul victoriilor sau înfrîngerilor din sport, mai exact modul de manifestare al suporterilor unor sportivi. Dacă sportivii preferaţi înving, au dat dovadă de mari calităţi, spirit de sacrificiu, etc.; dacă pierd, precis arbitrul a fost de vină, sau vremea nu a ţinut cu „ai noştri”, sau a fost vorba de o conspiraţie a tuturor împotriva „noastră, că suntem cei mai buni”, în timp ce competitorii au avut un noroc „chior” de-au reuşit să câştige! Hansei are nevoie ca noi să ne dăm seama în mod cît mai obiectiv de ceea ce facem şi de cum ne comportăm, de condiţiile externe dar şi de propriile acţiuni, pentru a putea înţelege legăturile dintre fapte şi rezultate, precum şi de consecinţele determinate de implicarea noastră în desfăşurarea situaţiei care a condus la un eşec.

Hansei înseamnă deci recunoaşterea greşelii şi asumarea contribuţiei proprii la declanşarea situaţiei necorespunzătoare în caz de eşec, tot aşa cum în caz de succes, Hansei implică modestie, moderaţie, smerenie, astfel încît chiar şi un şir lung de succese să nu fie considerat un semn de superioritate, ci doar un drum constant spre îmbunătăţire continuă.

Taiichi Ohno considera că Hansei este echivalentul celui de-al treilea pas – “Check” – din ciclul PDCA. Alţii cred că Hansei include şi cel de-al patrulea pas – Act – deoarece nu este vorba de o analiză sterilă a experienţelor trecute, ci un punct de pornire pentru acţiuni de îmbunătăţire consecutive.

Ca instrument de lucru, Hansei se referă la organizarea în mod sistematic de sesiuni de discuţii şi concluzii după finalizarea realizării fiecărei activităţi importante, pentru a evidenţia experienţele cîştigate, lecţiile învăţate, obstacolele întîlnite, comportamentele observate, ca input pentru găsirea de acţiuni de îmbunătăţire continuă. De obicei se utilizează un tabel cu două coloane în care se scriu plusurile şi minusurile identificate, iar după completarea celor două coloane se trece la formularea unor acţiuni de îmbunătăţire evidente şi imediate. În practică, se ştie că întotdeauna ne este mai uşor să-i criticăm decît să-i lăudăm pe ceilalţi, aşa că este bine să se înceapă cu coloana de minusuri, cuplînd observaţiile cu propuneri de acţiuni imediate de îmbunătăţire: „Ce nu a fost bine şi ce s-ar putea face ca data viitoare să fie mai bine?”. Apoi se poate trece la aspectele pozitive, care trebuie ţinute minte şi eventual generalizate, astfel încît se pot ivi idei de îmbunătăţire şi din analiza acestor puncte tari.

+ şi –

Data: __________________

+
Acţiuni de îmbunătăţire

Avantajul acestui tabel este că se poate folosi fie individual (pentru auto-analiză), fie în echipă. Mai mult, comparîndu-se fişele completate de alte echipe, se pot identifica bune practici, aspecte pozitive ce pot fi generalizate – deci şi mai multe idei de îmbunătăţire!

Hansei este astfel un element esenţial pentru Kaizen – nu se poate face îmbunătăţire continuă fără implicarea sinceră a celor care contribuie la realizarea activităţilor dintr-o organizaţie.

Iar pentru cei care ştiu că în managementul calităţii se spune că „nu se caută vinovatul, ci cauza” pentru apariţia unei situaţii neplăcute, trebuie încă o dată menţionat faptul că Hansei se aplică foarte greu în afara Japoniei. De ce? Pentru că „vesticii” nu suportă prea bine critica, pe care o simt de regulă ca pe un atac la propria persoană. Se dă de obicei un exemplu al unui american care lucra la Toyota, în Japonia, şi care, după fiecare proiect încheiat cu succes, era chemat la o discuţie Hansei pentru a găsi ce nu mersese bine. Iar în capul lui îşi zicea: „Ăştia nu sînt niciodată mulţumiţi, oricît de bine aş lucra!”. De-abia după cîţiva ani a acceptat că oricît de bine ar fi la un moment dat, tot mai este ceva loc de un pic mai bine. Iar după criza de acum, Toyota are deja medicamentul pe care-l poate utiliza pentru însănătoşire!

Surse:   http://en.wikipedia.org/wiki/Hansei
http://www.gembapantarei.com/2006/11/hansei_on_hansei.html


[1] Ca infinitiv lung – acţiune a verbului a cugeta.

This entry was posted in Imbunatatire, Instrumente, Lean, management, Romania and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *