Diagrama arbore

Diagrama ARBORE şi analiza ARBORE

Prin arbore, de obicei înţelegem toţi acelaşi lucru.

Diagrama arbore este acea reprezentare grafică similară unui arbore, cu un trunchi (aspect) central, din care pornesc ramificaţii din ce în ce mai bogate către extremităţi, utilizată pentru descompunerea unui ansamblu în elemente componente, evidenţiindu-se legăturile dintre acestea.

Ca un model logic general, diagrama arbore arată de obicei cam aşa.

Sau aşa.                                                                            Sau aşa.

Ce ne spune imaginea unei diagrame arbore? De obicei, printr-un raţionament inductiv sau deductiv, o diagramă arbore ne permite să înţelegem mai uşor fie întregul, cu ajutorul părţilor componente, fie rolul şi nivelul elementelor dintr-un întreg.

La ce poate folosi o diagramă arbore? Indiferent de ce dorim să reprezentăm, diagrama arbore detaliază, de la simplu la complex sau de la complex la nivel elementar, relaţiile dintre părţile componente ale unui întreg. Cu ajutorul diagramei arbore, putem trece de la general la specific, sau putem agrega elementele specifice pentru a trece la nivelul următor de generalizare.

Să luăm de exemplu un produs, nu foarte complex – o tigaie, că tot există atîta reclame pentru tigăile minune. Din ce se compune o tigaie şi care sînt relaţiile dintre părţile ei? Pentru a ne lămuri, facem repede o diagramă arbore:

Nu garantez că este soluţia corectă – acum şi o banală tigaie este un produs pretenţios, beneficiind de tehnologii altădată folosite în industria spaţială! Dar, ca exemplu, sper să fie cît de cît util pentru a înţelege cum este alcătuită şi cum (nu) funcţionează o tigaie.

Dacă începem de sus în jos, observăm că tigaia noastră are minim 4 niveluri, de la ansamblu la sub-ansamble, unele sub-ansamble fiind constituite din sub-sub-ansamble şi altele din componente elementare, iar unele sub-sub-ansamble se pot descompune de asemenea în sub-ansamble de nivel 3 etc.

Pentru cei pasionaţi de sistemele „DIY”, fără o astfel de diagramă şi fără nişte instrucţiuni de asamblare, recompunerea acasă a obiectelor cumpărate dezasamblate ar fi un adevărat test de perspicacitate şi de creativitate.

Dar astfel de diagrame se folosesc în multe alte scopuri. Într-o organizaţie, cine nu cunoaşte organigramele, care detaliază structura organizaţională? În proiectare, nu se poate trece la FMEA sau alte metode avansate de analiză, dacă nu se porneşte de la banala reprezentare a structurii produsului, folosind diagrama arbore.

Eu am utilizat astfel de diagrame în proiectare, pentru managementul proiectelor, în planificarea mentenanţei, pentru luarea deciziilor … şi alţii m-ar putea completa, pentru că există multe alte utilizări posibile. Iar pentru a clarifica obiectul diagramei arbore, adesea se renunţă la cuvîntul „diagramă”, dar se adaugă un cuvînt explicativ, aşa că adesea ne întîlnim cu diverse instrumente de analiză: arborele problemelor, arborele defectelor, arborele strategiilor, arborele de decizie, arborele funcţiilor, al riscurilor, al soluţiilor, al obiectivelor, al ierarhiilor etc.

Cînd este necesară o diagramă arbore? De obicei, diagrama arbore se foloseşte pentru descompunerea logică a unei probleme şi pentru stabilirea relaţiilor dintre părţile acesteia. De exemplu, este utilă pentru a:

  • Aborda o problemă de sus în jos, respectiv pentru a clarifica părţile componente ale unui întreg şi a trece de la nivelul general către aspectele specifice, detaliate; de exemplu, cînd pornim de la un obiectiv strategic şi urmărim detalierea lui pentru a putea fi atins prin contribuţiile corelate ale diverselor departamente sau persoane dintr-o organizaţie
  • Descompune o problemă complexă într-un set de probleme mai simple, care să poată fi rezolvate la diverse niveluri; de exemplu, dacă problema se referă la veniturile medii reduse ale populaţiei din România, rezolvarea ei nu se poate face decît prin rezolvarea unor probleme mai mici – veniturile populaţiei urbane, veniturile populaţiei din mediul rural, veniturile tinerilor etc.
  • Analiza proceselor, în detaliu
  • Căuta cauza rădăcină pentru rezolvarea unei probleme
  • Evalua strategiile posibile pentru rezolvarea unei probleme
  • Comunica etapele şi activităţile necesare pentru atingerea unui obiectiv
  • etc.

Iată mai multe tipuri de diagrame arbore.

Arborele problemelor poate fi reprezentată astfel.

Acest tip de diagramă are în partea superioară efectele problemei şi cauzele acestora în partea de jos, fiind utilizată pentru analiza problemelor, respectiv o investigaţie structurată a aspectelor negative ale unei situaţii, în vederea stabilirii cauzelor şi efectelor acestora. Analiza problemelor urmăreşte identificarea blocajelor reale considerate prioritare şi care trebuie eliminate şi implică trei paşi:

  • Definirea clară a cadrului şi subiectului analizei
  • Identificarea problemelor majore cu care se confruntă grupurile ţintă şi beneficiarii (Care este problema sau care sînt problemele?)
  • Vizualizarea problemelor sub forma unei diagrame numite “arborele problemelor” sau „ierarhia problemelor” pentru a stabili relaţia cauză-efect.

Ca exemplu, iată o diagramă pentru stabilirea relaţiei cauză-efect pentru dezvoltarea locală prin sprijinirea dezvoltării resurselor umane pe plan local.

Cîteva reguli pentru construirea arborelui problemelor:

  • Problemele se formulează ca situaţii necorespunzătoare. Formularea trebuie însă să aibă în vedere că situaţia nu este suficient de bună şi să permită recuperarea decalajului faţă de situaţia dorită, însă o formulare complet negativă poate bloca rezolvarea problemei. De aceea, problema nu trebuie să însemne lipsa unei soluţii posibile, ci să se refere la ceva ce trebuie schimbat. De exemplu, o formulare a problemei de acest tip: “Lipsa de competenţe de comunicare la nivelul Primăriei” nu este acceptabilă, pentru că nu este nici adevărată, nici corectă. O formulare mai adecvată poate fi: „Comunicare insuficientă a strategiei de dezvoltare locală”
  • În căsuţe se trece cîte o singură problemă.
  • În arbore se trec doar problemele identificate, reale, nu unele potenţiale, nici cele imaginare.

Pornind de la arborele problemelor, se poate dezvolta arborele obiectivelor, care este o reprezentare în formă de diagramă a situaţiei viitoare, posibile după ce problemele identificate au fost remediate. În această diagramă, se arată relaţia dintre “mijloace” şi “rezultatele” urmărite. Adesea, diagrama obiectivelor arată că unele obiective nu pot fi atinse prin intermediul oricărei soluţii, dar şi că unele obiective pot fi nerealiste, deci trebuie găsite alte soluţii sau trebuie abandonată ideea de a rezolva toate problemele.

Exemplu de arbore al obiectivelor, care transformă problemele (aspectele negative) în situaţii viitoare dorite şi realiste.

Arborele strategiilor descrie căile posibile de rezolvare a unei probleme şi se utilizează pentru a selecta soluţia cea mai probabilă şi mai adecvată. Analiza strategiilor determină stabilirea priorităţilor, a scopurilor şi a obiectivelor urmărite. Analiza strategiilor reprezentate în arborele strategiilor presupune:

  • Stabilirea unor criterii clare pentru alegerea strategiei – priorităţile factorilor interesaţi, şansa de succes a proiectului, bugetul, relevanţa, timpul necesar, contribuţia la reducerea inegalităţilor, etc.
  • Identificarea diferitelor strategii posibile pentru îndeplinirea obiectivelor
  • Alegerea soluţiei celei mai adecvate.

Analiza strategiilor determină luarea unei decizii, în funcţie de buget, priorităţi, resurse disponibile, acceptabilitate socială, urgenţe, …

Arborele funcţiilor este diagrama obţinută prin descompunerea structurală şi funcţională a unui sistem analizat, reprezentată sub formă de structură arborescentă.

Descompunerea structurală se face în elemente logice cu nivel de detaliere convenabil, după criterii diferite – funcţionale, geografice sau combinate, în scopul de a identifica structura funcţională şi modul în care fiecare element contribuie la realizarea funcţiei

Analiza funcţională implică cercetarea, ordonarea, caracterizarea, ierarhizarea şi/sau evaluarea funcţiilor unui sistem, considerînd că funcţiile se referă la ceea ce aşteaptă utilizatorul de la un produs, echipament, proces, serviciu.

Arborele de decizii este un instrument utilizat pentru a lua decizii cu ajutorul unei diagrame, în funcţie de mai mulţi factori: consecinţele deciziilor posibile, probabilitatea deciziei, costurile resurselor necesare, utilitatea deciziei. Este o metodă individuală, care se poate aplica în orice domeniu, pentru rezolvarea problemelor complexe, respectiv identificarea celei mai probabile strategii pentru atingerea unui anumit scop. Arborele începe, în stînga paginii, cu o decizie care trebuie luată, de la care pornesc diferite ramuri spre dreapta, una pentru fiecare soluţie posibilă. La capătul ramurii se marchează rezultatele posibil de obţinut şi se apreciază probabilitatea ca rezultatul să fie incert sau un punct de plecare spre luarea unei alte decizii

Despre arborele defectelor, data viitoare.

[image]

Leave a Reply

Your email address will not be published.