Diagrama cauză – efect (DCE) este un instrument vizual utilizat pentru a organiza logic, într-un mod sistematic, cauzele cunoscute sau posibile, inclusiv sub-cauzele unei anumite probleme sau ale unui efect specific observat, prin reprezentarea grafică pe niveluri din ce în ce mai detaliate.
Obiectivul diagramei cauză – efect este identificarea tuturor cauzelor posibile ce determină apariția unei anumite probleme şi / sau stabilirea celei mai probabile cauze ale respectivei probleme. DCE permite identificarea cauzei fundamentale (cunoscută și sub denumirea de ”cauză rădăcină”) şi înţelegerea cauzelor normale.
Alte denumiri utilizate pentru diagrama cauză – efect sînt diagrama în schelet de peşte, din cauza formei diagramei sau diagrama Ishikawa, după numele creatorului său.
Kaoru Ishikawa (1915 – 1989) a fost un inginer japonez, cu contribuţii majore la dezvoltarea managementului calităţii. Pe lîngă diagrama care îi poartă numele, Ishikawa a evidenţiat importanţa integrării celor 7 instrumente de bază ale calităţii (fişe de date, histograme, diagrame Pareto, diagrame cauză – efect, diagrame de împrăştiere, diagrame de proces, fişe de control) în activitatea curentă zilnică. Tot el este cel care a definit conceptul de ‘client intern’ și a arătat influenţa pozitivă a abordărilor participative în realizarea îmbunătăţirilor continue, prin implicarea tuturor angajaţilor în cercurile calităţii.
Diagrama cauză – efect poate fi de asemenea reprezentată sub forma unei diagrame de tip “arbore”, dar ca şi cum arborele ar fi în poziţie orizontală. Din trunchiul arborelui se desprind ramurile principale, ce reprezintă categoriile majore de cauze, din care se diferenţiază apoi ramuri din ce în ce mai subţiri, reprezentînd sub-cauzele potenţiale. Structura arborescentă are un avantaj faţă de diagrama cauză – efect în forma tradiţională: sub formă de arbore, toate cauzele de acelaşi nivel sunt aliniate pe verticală şi sunt mai uşor de vizualizat chiar şi în cazul diagramelor complexe.
Avantajele utilizării diagramei cauză – efect constau în caracteristicile acestei metode:
- Nu implică utilizarea de metode statistice
- Are o formă ordonată, uşor de înţeles
- Evidenţiază elementele determinante pentru o anumită situaţie
- Prezintă vizual procesul / problema
- Sporeşte cantitatea de cunoştinţe despre procese
- Indică posibile cauze de variaţie
- Permite determinarea cauzei fundamentale
- Identifică zonele necesare pentru colectarea datelor
- Încurajează participarea în grup la rezolvarea problemei
- Permite găsirea mai simplă a soluţiilor de îmbunătăţire.
Construirea unei diagrame cauză – efect implică lucru în echipă, ai cărei membri să fie aleşi dintre cei care au legătură directă cu problema de analizat, pentru a aplica o metodologie specifică:
Etapa 1: Selectarea problemei de rezolvat şi formularea denumirii acesteia într-un dreptunghi, plasat în partea dreaptă a unei coli de hîrtie
Etapa 2: Trasarea ‘scheletului’ de peşte şi plasarea principalelor cauze (în funcţie de nivelul lor de importanţă sau de detaliere), pentru a reprezenta relaţiile şi ierarhia respectivelor cauze. Această etapă este utilă pentru determinarea cauzei fundamentale, identificarea zonelor în care se observă problema şi compararea importanţei relative a diferitelor cauze.
Etapa 3: Trasarea ‘oaselor’ din ce în ce mai fine ale scheletului peştelui, prin detalierea fiecărei cauze principale: ‘Ce a cauzat apariţia de probleme în această situaţie?’ Se repetă raţionamentul pentru fiecare cauză principală şi pentru fiecare sub-cauză / domeniu de analizat.
Într-o diagramă cauză – efect, de obicei se iau în considerare patru categorii mari de cauze principale, de exemplu:
- Manoperă, Metode, Materiale şi Maşini – recomandate în cazul activităţilor de producţie)
- Echipamente, Politici, Proceduri, Angajaţi – recomandate în cazul activităţilor de furnizare a serviciilor
Uneori este necesar ca diagrama cauză – efect să se utilizeze împreună cu alte instrumente ale calităţii:
- Brainstorming, pentru a identifica toate cauzele şi sub-cauzele reale şi potenţiale
- Diagrama de afinitate, pentru a identifica categorii principale de cauze din structura diagramei cauză – efect
- Metoda ‘5 De ce?’, pentru a ajunge la cauza fundamentală
- Diagrame de proces
DCE este o metodă simplu de aplicat. Atenţia membrilor echipei trebuie să se concentreze pe problema specifică şi, prin brainstorming, să fie generate cît mai multe idei despre cauzele reale sau potenţiale. Fiecare cauză identificată trebuie să fie considerată, pentru a găsi sub-cauze specifice, de nivel din ce în ce mai detaliat. Toate ideile despre cauze trebuie notate, indiferent dacă se leagă sau nu de categoriile de analiză iniţial stabilite – la nevoie, se pot adăuga ramuri suplimentare pentru categorii noi de surse de cauze de investigat. Apoi categoriile de analizat se abordează individual, de la stînga spre dreapta.
Cîteva recomandări pentru construirea diagramei cauză – efect:
- Selectarea unui efect relevant sau a unei probleme calitate importante pentru a găsi cauzele
- Pentru fiecare nod, trebuie căutată cauza şi apoi trebuie consemnată în diagramă
- Fiecare ramură de cauzalitate trebuie parcursă pînă la cauza fundamentală
- Se pot ataşa ramuri relativ necompletate, pornind de la cele existente, dacă nu s-a ajuns la cauza fundamentală
- Ramurile prea încărcate trebuie să fie împărţite în sub-categorii de cauze.
- Pentru a nu supraîncărca diagrama, se preferă o abordare concisă în detrimentul căutării comprehensive a cauzelor, pentru a detalia în special cauza cea mai probabilă, ce merită o investigaţie cît mai detaliată.
Diagrama cauză – efect – exemplu
O firmă de distribuţie se confruntă cu o problemă majoră de calitate: multe dintre adresele de livrare nu sunt scrise corect pe documentele de livrare, astfel că multe comenzi ajung cu întîrziere la clienţi, cu costuri suplimentare de transport. Conducerea firmei a decis să formeze o echipă pentru a analiza şi rezolva această problemă.
Etapa 1: Se scrie într-un dreptunghi efectul negativ observat, la capătul din dreapta al unei săgeţi ce arată sensul investigaţiei de realizat.
Etapa 2: Se identifică zonele mari ce pot cauza efectul negativ considerat, pentru a izola apoi cauzele reale sau potenţiale.
Etapa 3: Completarea ‘scheletului peştelui’
Principalul dezavantaj al diagramei cauză – efect apare atunci cînd efectul de analizat este cauzat de o combinaţie de factori. În această situție, diagrama cauză – efect nu este un instrument suficient de sugestiv pentru a observa şi rezolva respectiva situaţie.
Deși este o metodă simplă, nu am observat să fie utilizată în mod frecvent. Cine poate da exemple despre cum a folosit în DCE în activitatea curentă?
[image]
