Poka Yoke (1)
– De ce să repetăm ceea ce trebuia să facem o singură dată, dar bine? –
Legea lui Murphy: Dacă ceva poate merge rău, ceva va merge rău.
Ştiaţi că … “85% dintre cauzele insatisfacţiei clienţilor provin din lipsa de eficienţă a sistemelor şi proceselor, nu din modul în care lucrează angajaţii. Rolul managementului este să îmbunătăţească procesele, nu să ceară insistent oamenilor să lucreze mai bine.” (Deming)
Poka Yoke este o sintagmă apărută în Japonia, cu ceva decade în urmă, ca parte a efortului pentru “Zero defecte”, pe vremea în care la Toyota se năştea TPS şi se căutau soluţii pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor şi a performanţelor proceselor realizate.
Shigeo Shingo[1] a unit doi termeni: „Poka” (greşeli inadvertente, neintenţionate, pe care oricine le poate face) şi Yoke (a preveni sau a proteja). Astăzi, prin Poka Yoke se înţelege fie o abordare sistematică de anticipare şi detectare a potenţialelor erori sau defecte şi de prevenire a apariţiei acestora la client (intern sau extern), fie un set sau sistem de dispozitive simple, ieftine şi sigure, utilizate pentru prevenirea producerii erorilor care determină apariţia de defecte.
Ca denumiri alternative, în literatura de specialitate se pot regăsi o serie de sintagme parţial sinonime şi oarecum intraductibile în română: Mistake Proofing, Error-Proofing, Failsafing, Zero Quality Control (Zero Defects), Design for Manufacture and Assembly.
Atenţie! De obicei Poka Yoke ≠ Fool Proofing, deoarece Poka Yoke nu ţine neapărat de competenţa celui care prelucrează sau foloseşte produsul, ci mai ales de conjunctura în care se poate produce o eroare, de regulă umană.
Conceptul care stă la baza Poka Yoke este foarte simplu. Wilhelm Tell nu şi-ar fi permis să greşească ţinta, fără să pună în pericol viaţa fiului său. Shingo susţinea că la fel ar trebui să fie şi în situaţiile uzuale de la postul de lucru, chiar dacă de regulă nu este vorba de situaţii de viaţă şi de moarte! Totuşi, multe greşeli, fie şi mici, însumate, vor determina efecte mult prea importante pe termen lung, pentru a se mai accepta utilizarea politicii struţului în continuare.
Iată doar o înşiruire de efecte ce se pot cuantifica dacă acceptăm un FTT[2] de 99,9%, respectiv o rată de neconformităţi de 0,1% (datele sînt dintr-un studiu realizat în SUA, acum vreo 10 ani):
▫ 1 oră pe persoană şi pe lună de apă nepotabilă, distribuită pentru populaţie în reţeaua centrală de distribuţie a apei
▫ 2 avioane pe zi cu probleme de aterizare pe aeroportul O’Hare din Chicago
▫ 16 000 de scrisori pierdute pe oră
▫ 20 000 de reţete pentru medicamente incorecte pe an
▫ 500 operaţii chirurgicale nereuşite pe săptămînă
▫ 50 de nou născuţi, scăpaţi la naştere de medici pe jos, în fiecare zi
▫ 22 000 de operaţiuni bancare din conturi greşite, în fiecare oră
▫ 32 000 bătăi de inimă pierdute de o persoană pe an.
Iar dacă ne gîndim la experienţele anterioare ale fiecăruia dintre noi, poate cineva nega că s-a aflat, cel puţin o dată în viaţă, într-una din următoarele situaţii:
▫ Aţi plecat vreodată de acasă fără tot ceea ce aveaţi nevoie (chei sau acte sau bani sau cadoul pentru cei la care mergeaţi în vizită)? Eu chiar am plecat o dată la şcoală fără ghiozdan, mă simţeam liberă şi fără griji, dar în acelaşi timp aveam o senzaţie pe care nu mi-am explicat-o înainte de a ajunge la şcoală!
▫ Aţi predat vreodată o lucrare cu greşeli de ortografie? Ca trainer, de exemplu, este suficient să ai două – trei greşeli de ortografie în suportul de curs, pentru a pierde foarte mult din credibilitatea obţinută în faţa grupului de training!
▫ Aţi plecat în vreodată în concediu uitînd să luaţi ceva foarte important în bagaje? Eu am plecat de vreo 3 ori la rînd fără pieptăn, pentru că aveam unul singur – care îmi plăcea foarte mult, pe care îl lăsam pînă în ultima clipă la locul lui, ca să pot să mă pieptăn înainte de a ieşi din casă, iar la plecare uitam să-l bag în geantă! Aşa că, pentru a scăpa de neplăceri, am mai cumpărat trei piepteni, pe care îi ţin cîte unui în fiecare dintre cele 3 valize pe care le folosesc de obicei atunci cînd plec de acasă!
▫ Aţi uitat vreodată unde aţi pus ceva bine, la păstrare, acasă sau la birou?
▫ V-aţi rătăcit vreodată printr-un oraş, încercînd să găsiţi o adresă într-un cartier necunoscut?
▫ Aţi greşit numărul, încercînd să sunaţi la telefon o cunoştinţă?
▫ Aţi alunecat pe gheaţă iarna, cu o pereche nouă de cizme?
▫ Aţi uitat vreodată să scoateţi ceva din priză înainte de a pleca de acasă (fierul de călcat sau filtrul de cafea) sau aţi lăsat lumina aprinsă (fără să fi intenţionat acest lucru, pentru a-i induce pe hoţi în eroare)?
▫ Aţi ajuns acasă înainte de a cumpăra tot ceea ce v-aţi propus iniţial, la plecarea la magazin?
▫ Aţi intenţionat să spuneţi ceva şi aţi spus de fapt altceva? Sau aţi răspuns vreodată în limba română în cadrul unei discuţii purtate într-o limbă străină?
Şi aş putea continua cu întrebările, dar sînt sigură că acceptaţi că omul nu este infailibil şi că nu voi fi singura care am răspuns „Da” la mai multe dintre întrebările de mai sus.
Shingo a spus că este bine să faci totul bine de prima oară, dar este chiar mai bine să faci să fie imposibil ca să nu faci bine de prima oară!
Voi continua cu cîteva articole despre teoria care stă la baza conceptului Poka Yoke şi despre dispozitivele şi tehnicile de tip Poka Yoke care ne înconjoară, acasă, pe stradă sau la postul de lucru. Lectură plăcută şi aştept comentariile, criticile sau sugestiile pentru posturile viitoare!
Numai bine,
Cristina
Vezi şi continuarea: http://www.leanblog.ro/wp/poka-yoke-2/
[1] Shigeo Shingo este cel care şi-a legat numele de o serie de concepte şi metode cunoscute astăzi sub numele de Zero Defecte, inspecţie la sursă (verificarea propriilor rezultate) şi pe flux (verificarea, înainte de realizarea propriei sarcini de lucru, a produsului primit de la postul de lucru anterior),Poka Yoke, SMED.
[2] FTT (First Time Throughput) – indicator care măsoară procentul de produse bune care ies de pe un anumit flux de producţie, parcurgînd doar calea planificată, fără a avea nevoie de reprelucrări, retuşuri, acţiuni suplimentare de verificare, derogare etc.
