Lean în şcoli (3)

3. Lean ca materie de studiu în şcoală

Se admite că lean este o filozofie care se bazează pe bune practici de economisire permanentă a resurselor şi pe comportamente Lean, orientate spre îmbunătăţirea continuă a modului curent de lucru şi de viaţă, astfel încît tot ceea ce facem şi tot ceea ce trăim să fie mai plăcut, mai bine, mai frumos, mai ieftin, mai simplu.

Un curs despre Lean s-ar referi nu neapărat la instrumente şi metode practice de lucru, ci în mare măsură ar fi o materie cu valenţe interdisciplinare, deoarece Lean se leagă de responsabilitatea socială, de ecologie, de dezvoltarea sustenabilă şi nu în ultimul rînd de preceptele religioase.

Într-un articol anterior vorbeam despre o posibilă analogie între Lean şi religia budistă (http://leanromania.wordpress.com/2009/06/03/o-paralela-intre-5s-si-religie). Dar şi dacă ne referim la virtuţile creştine[1] („virtutea creştină înseamnă tăria şi statornicia pe calea binelui, în săvîrşirea faptelor bune şi biruinţa neîntreruptă asupra răului”), putem face unele paralele cu comportamentele necesare pentru a aplica lean într-o organizaţie şi în viaţa curentă.

Virtuţile creştine trebuie să fie credinţa în mai bine, tăria în împlinirea faptelor bune, stăruinţa de bună voie şi conştientă pentru a face fapte bune, dragoste curată către Dumnezeu şi către aproapele, dar şi înţelepciune, dreptate, cumpătare şi curaj.

Ce înseamnă Lean? Înseamnă reducerea pierderilor de orice fel ce pot apărea în activitatea sau viaţa noastră, pentru a avea maxim de rezultate cu consum minim de resurse, prin îmbunătăţire continuă. Recunoaşteţi în paragraful de mai sus calităţile celor implicaţi în aplicarea principiilor Lean?

Tot mai multe exemple vin în sprijinul afirmaţiei că Lean se poate aplica în fiecare zi, indiferent de activitatea desfăşurată, pentru că urmăreşte simplificarea modului de lucru, reducerea consumurilor peste limita celor suficiente şi necesare pentru a face bine ceea ce avem de făcut, creşterea satisfacţiei lucrului bine făcut şi obţinerea de performanţe din ce în ce mai bune.

Şi repet că, atunci cînd mă gîndesc la predarea Lean în şcoli (sau licee), nu mă refer la prezentarea unor metode practice utilizabile la locul de muncă (VSM, 5S, SMED, JIT, Heijunka, 6Sigma, Jidoka, TPM, Kaizen, etc.) – deşi acestea ar putea fi coerent abordate la nivel de universitate , ci la principiile şi comportamentele Lean, care pot crea deprinderi de gîndire ce vor putea fi apoi valorificate de copii şi tineri în abordarea vieţii şi activităţilor lor ulterioare. Astfel, obiectivele de învăţare ar trebui să se refere nu la aplicarea unor metode de lucru, ci la modul de gîndire şi abordare a activităţilor curente, care ar putea duce la soluţii Lean de obţinere mereu a rezultatelor dorite în viaţa profesională, dar şi în cea privată.

Exemple de astfel de lecţii s-ar putea referi la mărimea şi controlul stocurilor (banii din alocaţia lunară de la părinţi sau valorificarea jucăriilor / cărţilor / lucrurilor personale de acasă), la pierderile curente (risipa de alimente, refolosirea / reciclarea ciornelor, consumul inutil de energie, etc.), metode de organizare a gîndurilor, informaţiilor (5S) şi a timpului pentru realizarea temelor de casă sau pregătirea examenelor (Takt Time şi fluxuri continue), rezolvarea problemelor şi învăţarea din greşeli, comunicare vizuală, metode mnemonice de evitare a erorilor la pregătirea examenelor (de tip Poke Yoke), şi altele, în funcţie de vîrsta şi domeniile de interes ale participanţilor la procesele educative.

Ce părere aveţi?

Cu drag,
Cristina


[1] Sursa: http://biserica.org

This entry was posted in Imbunatatire, Instrumente, Lean, management, Romania, servicii and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *