Despre mişcările inutile

Una din categoriile de pierderi identificate de Ohno se referă la excesul de mişcări, adică acele mişcări pe care le credem utile (fără să fie în fapt necesare) şi le facem fie din obişnuinţă, fie din ignoranţă, fie din neatenţie, fie doar pentru că aşa ni se cere şi nu gîndim că am avea dreptul să propunem un alt mod de lucru – mai bun (astfel încît să facem totul mai plăcut, mai bine, mai repede …).

Cred că toată lumea ştie că “Munca îl înnobilează pe om”, cu nenumăratele completări apărute în timp: “Munca îl înnobilează pe om, dar nici lenea/distracţia nu omoară pe nimeni.” , “Munca îl înnobilează pe om, dar cine mai are azi nevoie de nobili?”, “Nu orice om care munceşte o viaţă întreagă este nobil, cum nu orice nobil a lucrat o viaţă întreagă.”, şi altele asemenea.

Ce cred eu? Că cine munceşte trebuie să înveţe din greşeli, să observe mereu ceea ce face şi să găsească moduri mereu mai simple şi mai bune de lucru, să-şi pună încontinuu întrebări şi să caute răspunsuri, să aibă curajul de a gîndi şi de a-şi enunţa cu voce tare ideile şi propunerile, să vadă şi să înţeleagă ce se întîmplă în jurul lui – pentru a fi de ajutor la nevoie, să caute soluţii pentru a se integra în echipă. Un astfel de mod de lucru devine un stil de viaţă, iar omul – fie că este calificat sau nu, cu studii superioare sau fără, cu funcţie de conducere sau fără, devine nobil, adică se dezvoltă profesional şi personal, ajunge la o identitate de sine care-i permite să-şi urmărească idealul de viaţă dorit.

Pun aici şi o definiţie din DEX:

NÓBIL, -Ă, nobili, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. (sursa: DEX 1998)

Ce legătură este între omul “înnobilat” de muncă şi lean, respectiv mişcările inutile?

Despre comportamentele lean am scris anul trecut (http://www.leanblog.ro/index.php/2010/10/comportamente-lean/).

Mişcările inutile se definesc ca orice mişcări în exces ale oamenilor (deplasări, îndoiri, răsuciri, întinderi, apucări repetate etc.) sau ale materialelor pe flux. În cazul mişcărilor oamenilor, se pot contoriza timpi suplimentari de lucru, dar şi efecte pe termen lung asupra sănătăţii, mai ales în cazul ridicărilor de materiale cuplate cu îndoiri şi răsuciri repetate ale corpului.

De obicei, indiferent de cît de detaliat şi de atent s-ar face proiectarea unui proces, nu se pot descrie în cel mai mic amănunt toate mişcările necesare (şi nici nu văd de ce ar fi necesar, din moment ce nu oricine este pus să execute anumite operaţii fără niciun fel de pregătire anterioară specifică pentru respectivul post de lucru). Aşa că responsabilul de proces trebuie să se bazeze pe competenţa şi “bunul simţ” al operatorilor, pentru realizarea de operaţii eficace şi eficiente. În realitate, este imposibil însă ca de fiecare dată rezultatele să fie cele mai bune posibil din prima, de aceea a fost nevoie să se stabilească metode standard de muncă pe baza unor bune practici.

Doar că şi acestea se consideră utile pentru anumite procese cheie (pentru că cine are timp şi resurse să descrie absolut totul în cel mai mic detaliu?!?), iar multe aspecte rămîn adesea neobservate şi deci nestandardizate. Şi este bine aşa – diversitatea este bună, nu? Ce cred eu că nu este bun însă este consumul prea mare de resurse (mai ales de timp şi energie, în cazul mişcărilor inutile), acceptat prin variaţia necontrolată a mişcărilor considerate necesare. Aşa apare oboseala, supra-încărcarea, vestita scuză universală “n-am timp“, cu varianta “n-am timp nici să mor” sau “n-am timp nici să merg la toaletă“!

Deci eu cred că nu supra-standardizarea ar fi soluţia, ci “omul care sfinţeşte locul”, respectiv operatorul care mai ales gîndeşte cînd munceşte, nu cel care consideră că unii trebuie să “gîndească” şi alţii să “muncească”. Munca de dragul muncii este o pierdere! Doar munca de dragul de a face doar ce este util cuiva aduce valoare şi-l înnobilează pe om!

Provocarea tuturor celor care înţeleg avantajele sistemului lean ar trebui să fie deci antrenarea şi valorificarea abilităţilor de gîndire ale celor care muncesc, indiferent de natura muncii. La primul contact cu principiile lean, trainerul de atunci spunea că pe uşa fiecărui vestiar, la intrarea în atelierul de lucru, ar trebui pus un afiş cu mesajul: “INTERZIS A SE LĂSA CREIERUL ÎN VESTIAR!”. Aş extinde avertizarea şi către cei care nu îşi lasă hainele de stradă la vestiar: “INTERZIS A MUNCI FĂRĂ A GÎNDI!”.

Din experienţa mea de pînă acum, am observat că mulţi cred că lucrurile mari şi complexe sînt importante în viaţă. Eu cred că lucrurile mici şi de zi cu zi sînt importante, tocmai pentru că fiind mici, sînt multe şi au un impact repetat, care, însumat, provoacă mai multe neplăceri decît ceva important care se produce foarte rar şi care adesea nu poate fi evitat.

Aşadar, mare atenţie la mişcările inutile!

Numai bine,
Cristina

This entry was posted in Imbunatatire, Lean and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *