Principiile şi filozofia Lean în viaţa noastră de zi cu zi

Citeam acum cîteva zile despre o carte referitoare la sexul ecologic, respectiv despre aplicarea principiilor ecologiei în domeniul sexului. Iar autoarea îşi expunea preocupările legate de modul de utilizare şi de reciclare a bateriilor de la jucăriile sexuale, de utilizarea obiectelor de vestimentaţie ecologică şamd.

Acum vreo trei luni am lucrat împreună cu o echipă condusă de o cercetătoare de la o universitate din Olanda, pentru a pregăti un proiect în care să încercăm să identificăm relaţiile dintre filozofia Lean şi  bunele practici de dezvoltare durabilă.

Într-un post mai vechi (http://leanromania.wordpress.com/2009/06/03/o-paralela-intre-5s-si-religie/) discutam despre similitudinile dintre Lean şi o religie din Extremul Orient.

La cursurile deschise sau online pe care le-am avut în ultimul timp, spun de regulă că nimeni nu poate fi perfect şi că a ne dori să fim perfecţi este calea cea mai sigură către frustrare şi nefericire. Iar chiar dacă unul din principiile Lean spune că trebuie mereu să tindem spre perfecţiune, aplicarea lui nu înseamnă însă să ne propunem din prima să devenim campioni, dar este măcar util să facem mereu nişte paşi spre mai bine, pentru a face ceea ce decidem să facem mai plăcut şi mai rapid (cam cum zicea Pierre de Coubertin: “Cel mai important în viaţă este nu să învingi, ci să iei parte la competiţie”).

Astfel, atunci cînd vorbesc despre principii, metode, instrumente specifice pentru Lean, tot timpul dau mici exemple din viaţa de zi cu zi, pentru că nimic nu este nou în lume, dar chiar dacă suma este constantă, părţile se schimbă periodic, iar ceea ce am uitat trebuie din nou reînviat şi revalorificat.

Utilizez de obicei un exemplu referitor la controlul stocurilor şi la semnalul Kanban – inspirat din practica de gospodină a mamei mele, care a copilărit în vremea războiului şi a avut parte de multe lipsuri în tinereţe. Pentru ea, controlul stocurilor înseamnă investiţii minime, fără întreruperea procesului, cu punct vizibil de reaprovizionare în funcţie de viteza de consum. Iar aici exemplul este cu sticla de ulei – la noi în casă nu existau niciodată 2 litri de ulei, ci cantitatea a fost întotdeauna mai mică de 2l – respectiv o sticlă plină putea să existe doar dacă cealaltă era deja în consum. Aplicînd acest principiu pentru toate alimentele şi materialele consumabile din casa noastră, nu aveam niciodată stocuri mari şi nici nu trebuia să aruncăm vreodată ceea ce aveam în casă din motive de perimare prin neutilizare îndelungată. Risipa a apărut doar cînd generaţia mea a început să cumpere de dragul de a cumpăra, fără a ţine prea mult seama de valoarea produselor cumpărate pentru cumpărător, nu de interesul şi capacitatea de manipulare a celui care vinde. Ba chiar am avut discuţii cu cei care obişnuiesc să cumpere de la centre comerciale de tip en-gros şi care caută să-mi demonstreze de ce este mai bine să cumperi deodata 8 sau 10 litri de ulei, chiar dacă această cantitate le ajunge pentru minim 6 luni! Sau la ultimul curs cineva îmi explica ce chilipir e pentru noi, cumpărătorii, perioada de soldare la final de sezon, convinsă fiind că iniţiativele de acest tip au ca scop bunăstarea şi fericirea cumpărătorilor, nu interesele vînzătorilor!

Un alt exemplu este referitor la 5S – şi anume standardizarea şi îmbunătăţirea continuă a regulilor de amplasare a obiectelor în geanta mea personală. Dacă vă puteţi  imagina o geantă enormă, în care încape tot ceea ce am nevoie, de la obiecte personale, pînă la dosare, cărţi şi alte elemente necesare cu diverse ocazii – atunci cam ştiţi cum arată geanta mea de obicei. Acum ceva ani găsirea cheilor de acasă sau a telefonului era o aventură cu totul şi cu totul complexă, şi nu întotdeauna cu final fericit în timp util. În plus, geanta se mai schimbă, iar modelele nu au formă sau compartimentare identică! Aşa că acum vreo patru ani am luat decizia de a aplica 5S, iar ca domeniu de aplicare am ales geanta mea. Şi de-atunci mi s-a mai întîmplat să nu găsesc cheile (cred că o singură dată!) sau telefonul (doar dacă îl uit pe undeva – totuşi cred că doar de vreo două-trei ori mi s-a întîmplat), iar o dată am căutat un card şi eram convinsă că l-am pierdut (dar l-am găsit apoi într-un buzunar), deci mai am de lucru la comportament (adică să fiu mereu conştientă ce fac cu lucrurile mele, să nu le pun “pe pilot automat” în altă parte decît acolo unde le este locul – situaţie care apare de obicei doar atunci cînd trebuie să fac mai multe lucruri simultan).

Ar mai fi şi alte exemple – cine vrea să le afle – aştept să mă întrebe. Sau dacă are cineva exemple mai bune, mi-ar plăcea mult să le aflu.

Deci, sper să ne auzim în curînd. Cu drag,
Cristina

This entry was posted in Imbunatatire, Instrumente, Lean, Romania and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *