I

IDEA (Identify, Design, Execute, Augment)         IDEA     Acronim pentru „Identify, Design, Execute, Augment” (Identificare, Proiectare, Execuţie, Dezvoltare) – ciclu de proces aplicat pentru schimbares:

1. Identificarea aspectelor esenţiale, a priorităţilor, constrîngerilor, resurselor
2. Proiectarea planului
3. Executarea planului
4. Dezvoltarea, rafinarea, ajustarea şi îmbunătăţirea soluţiei aplicate, pentru consolidarea schimbării

Idea Advocate    Avocatul ideilor                Metodă de evaluare, aplicată în grup, după selectarea unui număr de circa 3 – 6 idei; “Avocatul ideilor” prezintă grupului diferite idei, pe care le susţine în timpul discuţiilor pentru luarea deciziilor. De obicei, este nevoie de un timp de pregătire a “cazului”. Procesul de selecţie a ideilor se împarte în două etape:

• Etapa divergentă: se aplică metoda “îngerului” ideilor pentru a nu exclude ideea “a priori”
• Etapa convergentă: evaluarea ideilor în funcţie de o serie de criterii specifice şi relevante pentru situaţia dată

Idea Evaluation Sheet    Fişa de verificare a ideilor            Metodă de evaluare aplicată pentru selectarea unei idei; există o mare varietate de tipuri de liste de verificare, precum şi diferite manuale şi software pentru evaluarea oportunităţilor de afaceri şi pentru planificarea aplicării ideilor de afaceri. Verificarea constă în aprecierea eligibilităţii, fezabilităţii şi eficienţei economice a ideilor posibile.

Idea Evaluation Tools     Instrumente de evaluare a ideilor            Există o multitudine de instrumente de evaluare a ideilor, printre care:

• Abordarea AHP (Analytical Hierarchy Proces Analysis)
• Abordarea dialectică
• Analiza ABC
• Analiza cîmpului de forţe
• Analiza comparativă
• Analiza Cost – Beneficiu
• Analiza de impact
• Analiza matricială
• Analiza Pareto
• Analiza PMI (Plus, Minus, Interesant)
• Analiza SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats)
• Analiza valorii
• Arborele de decizie
• Arborele relevanţei
• Avocatul ideilor
• Diagrama de consens
• Diagrama întrebărilor repetitive
• Estimare – Discuţie – Estimare
• Evidenţierea
• Fişe de verificare pentru evaluarea ideilor
• FMEA (AMDEC – Analiza Modurilor de Defectare şi a Efectelor şi Criticităţii acestora)
• Integrarea succesivă a elementelor
• Lista de criterii pentru evaluare
• Logica EX-POST
• Matricea de evaluare
• Matricea Kepner Tregoe
• Metode de stabilire a priorităţilor
• Modelul Kano
• Analiza NAF (Novelty Attractiveness Feasibility) – fezabilitatea atractivităţii noului
• Punctele adezive
• Tehnica grupului nominal

Idea Exchange Schimbul de idei              O tehnică de gîndire divergentă care permite crearea de noi idei într-un cadru deschis, efervescent, care să încurajeze reflecţia

Idea Generation       Generarea de idei      Ansamblul de activităţi şi procese care duc la crearea de idei ce stau la baza dezvoltării de de produse sau servicii noi

Idea Machine     Maşina de idei   „Maşina de idei” este o metodă de generare, grupare, selectare şi evaluare a ideilor. Etapele utilizării “Maşinii de idei”:

• Pregătirea pentru utilizarea “Maşinii de idei”

Cunoaşterea metodei
Crearea echipei
Crearea condiţiilor de stimulare a creativităţii echipei
Selectarea spaţiului de lucru

• Aplicarea celor 3 faze ale “maşinii de idei”

1. Generarea ideilor
   Pasul „0“ – STABILIREA TEMEI (Idea Briefing)
   Pasul “1” Aplicarea metodelor de creativitate în echipă pentru generarea de idei
2. Filtrarea şi combinarea ideilor, pe baza unor diferite criterii: aplicabilitate, fezabilitate, costuri, impact, domeniu etc.
3. Selectarea ideilor valide.

Idea Merit Index              Indicatorul de valoare a ideii      Indicator intern utilizat pentru ierarhizarea obiectivă a ideilor de produse noi

IDEAL (Identify, Define, Explore, Action, Lookback)     IDEAL       Acronim pentru „Identify,  Define,  Explore, Action, Lookback” (Identificare, Definire, Explorare, Acţiune, Analiza rezultatelor) – metodologie de rezolvare a problemelor

Ideal State Map        Harta stării ideale            Hartă virtuală a fluxului de valoare, pentru situaţia dorită, îmbunătăţită; de obicei se face înainte de harta pentru situaţia viitoare, care preia din harta ideală (care ar trebui să evite resursele împărţite între mai multe fluxuri şi să aibă maximum 3 celule pe flux) ceea ce se poate aplica în prima etapă de îmbunătăţire.

Ideality           Tendinţa către starea ideală       Lege de evoluţie ce caracterizează tendinţa unui sistem de a funcţiona la parametri maximi în cazul funcţiilor utile, concomitent cu minimizarea costurilor şi a funcţiilor secundare inutile.

Starea ideală se defineşte ca o stare în care nu există decît aspecte pozitive, bune şi plăcute, fără elemente negative, contradictorii sau nedorite. Sistemul ideal trebuie să fie ideal concomitent atît pentru utilizatori, producător, proiectant, societate etc. Practic, sistemul ideal trebuie să includă toate beneficiile sistemului curent şi multe alte beneficii suplimentare, dar nu trebuie să includă limitele sistemului curent sau orice alte limitări sau dificultăţi existente.

În TRIZ, starea ideală este ultimul stadiu de evoluţie sau soluţia finală a oricărei probleme, în cazul oricărui sistem (produs, organizaţie etc.) care se transformă într-o perioadă de timp. Deşi starea ideală nu poate fi atinsă, se poate măsura decalajul dintre starea curentă şi nivelul ideal, folosind o formulă de tipul: “Beneficii / (Costuri + Pierderi)“. Pentru a creşte apropierea de starea ideală, este nevoie de creşterea beneficiilor sau de reducerea costurilor şi a pierderilor, riscurilor, pericolelor posibile.

Ideation Brainstorming      Generarea de idei prin Brainstorming    Pe lîngă metoda clasică de Brainstorming propuăs de Osborn, a fost dezvoltat un nou instrument de generare de idei, pornind de la TRIZ (acronim pentru „Teoria rezolvării inventive a problemelor” – în limba rusă); etape:

1. Definirea problemei şi a obiectivelor urmărite
2. Formularea unei viziuni “ideale” a sistemului
3. Dezvoltarea unui concept de soluţie pentru a aduce sistemul cît mai aproape de starea ideală
4. Evaluarea conceptului de soluţie şi aplicarea sarcinilor ulterioare

Identification of Competences    Identificarea competenţelor       Identificarea competenţelor urmăreşte specificarea elementelor de competenţă necesare unui individ / grup de indivizi / post / curs de formare, indiferent de modul in care aceste competenţe sînt dobîndite. Procesul de definire a elementelor de competenţă se referă la nivelurile şi conţinutul competenţelor. Se aplică atît în cazul competenţelor dobîndite în mod formal (în cadrul unui proces de formare ce conduce la certificarea competenţelor), cît şi în cazul competenţelor dobîndite în mod informal sau non-formal.

Idling and Minor Stoppage Losses             Pierderi prin funcţionare în gol sau opriri minore             Tipuri de pierderi relativ frecvente, care apar în timpul funcţionării, şi care au mare importanţă pentru cuantificarea corectă a indicatorului OEE.

IDOV (Identify, Design, Optimize, Validate)           IDOV      Acronim pentru „Identify, Design, Optimize, Validate” (Identificare, Design, Optimizare, Validare) ce denumeşte o metodologie utilizată în DfSS pentru optimizarea procesului de proiectare sau a produsului. Instrumentele specifice pentru fiecare fază a metodologiei sînt;

Identificare: VOC, CTQ, definirea cerinţelor tehnice şi a ţintelor de calitate
Design: CTQ, dezvoltarea funcţiilor de transfer, definirea detaliilor de proiectare
Optimizare: proiectare robustă, DFM, proiectare pentru fiabilitate, 6Sigma
Validare: Testarea şi validarea prototipurilor, evaluarea performanţelor şi a fiabilităţii, reluarea fazei de proiectare – la nevoie.

IJO-KANRI           IJO-KANRI           Denumirea în japoneză a abordării managementului situaţiilor anormale

Ikigai          Ikigai este un concept japonez, care se referă la rațiunea unui om de a fi. Dacă în context organizațional ne-am obișnuit cu termeni precum valori, misiune, obiective, strategie și tactici, la nivel individual există aceeași ierarhie de concepte care ne guvernează viața, indiferent că le explicităm sau nu. Cel mai bine ar fi să ne examinăm cu atenție și să ne formulăm valorile, pentru a ști clar care este acel ikigai care ne face să zîmbim dimineața cînd ne trezim.

Mai multe informații: https://en.wikipedia.org/wiki/Ikigai

Imagination          Imaginaţie         Proces psihic care permite crearea de noi imagini, reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior, prin transformarea, modificarea informaţiilor existente sau crearea unora noi

Imitation       Imitaţie         Imitaţia este una dintre tehnicile de creativitate utilizate pentru crearea de idei sau soluţii noi. Cum mijloacele existente cunoscute nu pot genera doar idei 100% originale, o metodă acceptabilă şi utilă este imitarea unor idei sau soluţii deja aplicate în alte domenii sau în alte forme, ca punct de pornire pentru dezvoltarea unor idei noi. Se consideră că originalitatea poate apărea doar după depăşirea stadiului de imitare a metodelor, stilurilor şi ideilor unor creatori de mare anvergură, fiind un rezultat natural al unei sincere dorinţe de a exprima un stil distinct şi personal.

“Dacă am văzut mai departe ca alţii, este din cauză că stăteam pe umerii unor giganţi.” (Isaac Newton)

Un exemplu clasic este Picasso – cine îi vizionează cronologic lucrările din diferitele stadii de pe parcursul vieţii lui, va putea observa marile diferenţe dintre picturile din tinereţe şi cele din perioada lui de maturitate artistică, de o mare originalitate faţă de tot ce exista la respectivul moment.

Diferenţa dintre imitaţie şi plagiat este exprimată sugestiv de Willian R. Inge (1860 – 1954, autor englez şi profesor la Cambridge, vicar al Catedralei St Paul), care spunea: „Ce este originalitatea? Plagiat nedescoperit.”

Impact        Impact            Efectul produs de rezultatele unui proiect, unei acţiuni, unei decizii, unei iniţiative etc., care trebuie evaluat înainte şi după punerea în aplicare

IMPACT  (Inventory Management Program and Control Techniques)   Strategia IMPACT       Acronim pentru „Inventory Management Program and Control Techniques” (program de management al stocurilor şi tehnici de control) – denumirea unui model de stabilire a stocurilor de siguranţă, dezvoltat de IBM, pe baza calculului probabilităţilor. Estimarea necesarului de stocuri de siguranţă se face prin extrapolarea valorilor din trecut, iar influenţele conjuncturale şi sezoniere se iau în considerare prin formule de nivelare exponenţială.

Mărimea stocului de siguranţă depinde de precizia estimării cererii viitoare – cu cît va fi apreciată mai exact în prealabil cererea, cu atît va fi mai mic stocul de siguranţă calculat.

Metoda IMPACT are la bază următoarea clasificare:

a)      produse cu desfacere mare (vitale)
b)      produse cu desfacere mijlocie (importante)
c)       produse cu desfacere redusă (obişnuite)

Pentru a putea aplica metoda IMPACT, trebuie să se cunoască cererile clienţilor r_i , unde i = 1, 2,…, T, iar T – intervalele de timp şi să se calculeze abaterea medie pătratică (s). De asemenea, este nevoie să se cuantifice următorii indicatori:

–         cererea medie:

unde T este numărul de intervale de timp considerate şi r_i este cererea în intervalul i, i = 1, 2,…, T

–         Abaterea absolută de la media cererilor (MAD – Mean Absolut Deviation) – indică împrăştierea valorilor în jurul valorii medii şi se determină ca valoarea medie a valorilor absolute ale abaterilor de la cererea medie

 

–         Coeficientul de siguranţă (K) – exprimă potenţialul de livrare al furnizorilor şi se stabileşte pe baza tabelelor funcţiei normale (se determină valorile lui K, corespunzătoare diferitelor niveluri ale potenţialului de livrare al furnizorilor)

–         Potenţialul de livrare (Z) sau gradul de deservire sau nivelul de serviciu – exprimă gradul de satisfacere de către furnizor a unei comenzi şi se determină cu ajutorul unor formule diferite:

unde C_LE este cantitatea livrată efectiv, iar C_LC este cantitatea ce trebuie livrată conform comenzii.

Sau:

 

unde N_UC reprezintă numărul de produse comandate, iar N_UL reprezintă numărul de produse lipsă din cantitatea livrată

Sau:

unde N_ZT reprezintă numărul total de zile lucrătoare din perioada considerată, iar N_ZL este numărul de zile cu lipsă de stoc.

Se observă că potenţialul de livrare are valori cuprinse între 0 şi 1:

Z = 0 înseamnăstoc lipsă, fără o posibilitate eficientă de acoperire
Z = 1 înseamnă stoc disponibil întotdeauna pentru livrarea comenzilor clienţilor, deci nu pot apărea niciodată situaţii de stoc lipsă.

Cum de obicei realizarea unui produs necesită mai multe materiale sau componente, care intră simultan în consum, potenţialul de livrare se calculează în funcţie de necesitatea prezenţei în acelaşi moment în stoc a tuturor elementelor necesare. Similar se consideră şi în cazul comenzilor cu mai multe tipuri de produse grupate într-o comandă complexă.

Stocul de siguranţă se calculează astfel: N_S = K × MAD

Între potenţialul de livrare şi costul de stocare implicat de constituirea şi gestiunea stocului de siguranţă există evident o corelaţie directă. Dacă Z creşte, creşte şi costul total de stocare, dar nu este o creştere direct-proporţională cu mărimea stocului, de aceea se poate accepta că eficienţa stocului de siguranţă creşte pe măsură ce potenţialul de livrare se apropie de valoarea 1.

Pentru a lua în considerare influenţele conjuncturale şi sezoniere asupra variabilităţii cererii, strategia IMPACT foloseşte metoda nivelării exponenţiale (exponential smoothing). Astfel, valoarea medie a cererii se corectează cu eroarea de previziune şi se determină prin introducerea unei părţi a erorii în noua valoare estimată. Dacă V₁ este valoarea estimată a cererii pentru prima perioadă considerată, iar r₁ este cererea reală în respectiva perioadă, atunci cererea estimată pentru următoarele perioade se calculează aplicînd formula:

V_i = V_i-1 + a (r_i-1 – V_i-1),

unde a reprezintă constanta de nivelare, cu valori cuprinse între 0 şi 1, care arată ponderea în care valorile din trecut sînt cuprinse în estimarea cererii.

a = 0 îneamnă că nu se iau în considerare erorile de estimare
a= 1 înseamnă că nu există variaţie a cererii, respectiv valoarea estimată a cererii corespunde exact cererii din perioada anterioară.

Se poate calcula abaterea absolută de la medie (MAD), folosind aceleaşi principii: abaterea medie a perioadei I va fi dată de relaţia

MAD_i = MAD_i-1 + a(|r_i-1 – V_i-1| – MAD_i-1),

unde |ri-1 – Vi-1| este valoarea abaterii precedente faţă de valoarea reală.

Nivelul stocului de siguranţă (N_S) se calculează după determinarea cererii medii (V_i) şi abaterii absolute de la medie (MAD_i) prin metoda nivelării exponenţiale.

Impact Analysis         Analiza de impact          Este o metodă de evaluare aplicată în grup, utilă pentru verificarea fezabilităţii implementării unor idei, soluţii, proiecte, iniţiative etc. Analiza de impact are un caracter preponderent subiectiv, ce se poate aplica la diferite momente, în faza de selectare a ideii de aplicat. Este în fapt o metodă de tip brainstorming, pentru a identifica impactul schimbărilor ce vor apărea pe parcursul implementării ideii şi a-l evalua înainte de a se produce, pentru a putea prevedea acţiunile necesare pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor de impact negativ.

Implementation Plan       Plan de implementare    Listă de activităţi necesare pentru a transpune în practică acţiunile necesare atingerii unui obiectiv, care include toate elementele specifice unui plan: obiectiv, activităţi, responsabili, termene, resurse necesare, mod de verificare a progresului, consemnarea stadiului la un moment dat etc.

Implementation Team     Echipă de implementare            Echipa care transformă conceptele şi bunele intenţii în modul de realizarea a procesului real

Implicit Hypothesis Elimination                Eliminarea ipotezelor implicite    Instrument de stimulare a creativităţii, ce se aplică pentru generarea de idei, pornind de la o listă de ipoteze generice referitoare la o anumită problemă, prin evaluarea consecinţelor eliminării respectivelor ipoteze pe rînd sau prin combinarea lor, ca mod de lucru, se parcurg următoarele etape:

Se enunţă problema
Se face lista ipotezelor generice (implicite) specifice domeniului problemei (de exemplu, dacă este vorba despre un automobil, la cumpărarea lui primim un set de facilităţi şi servicii asociate – diferite modele de capace de roţi sau de aparate de radio, garanţie, serviciu autorizat, eventual asigurare, suport 24 h pentru clienţi, etc.)
Se generează idei pentru a înţelege şi evalua consecinţele eliminării acestor elemente implicite incluse într-un produs sau serviciu

Implosion (of the Bill of Materials)            Implozia bonului de materiale     Metodă utilizată pentru calculul detaliat al costului unitar de producţie, ce constă în considerarea, pentru fiecare element component din bonul de materiale, a subansamblelor din care face parte, pînă la nivel de produs finit. De exemplu, dacă avem bonul de materiale pentru realizarea unui circuit electronic integrat, prin implozie trecem la placa de bază pe care va fi montat şi apoi la produsul din care va face parte. În acest fel, calculul costului de producţie se face pornind de la fiecare material intrat în procesul de producţie, prin însumarea costurilor tuturor elementelor necesare pentru realizarea produsului: componente, sub-ansamble, ansamble, produs finit.

Varianta inversă este calculul post-factum al costurilor totale înregistrate într-o perioadă de timp şi într-o zonă anume de producţie, urmată de alocarea respectivului cost total pe unitatea de produs şi pe elementele componente.

Improvement Function / Department    Funcţia de îmbunătăţire / Departament de îmbunătăţire              Funcţie a organizaţiei sau departament care combină acţiuni tehnice, administrative, manageriale în scopul îmbunătăţirii continue a proceselor, standardelor, performanţelor , competenţelor etc. ale unei organizaţii

Improvement Plan            Plan de îmbunătăţire   Plan de intervenţii de îmbunătăţire în zonele dorite

Improvement Process      Proces de îmbunătăţire              Abordare sistematică de trecere treptată către performanţele specifice procesului ideal – fără variaţie, pierderi, întîrzieri, defecte etc. Tom Peters spunea că „aproape orice îmbunătăţire apare ca urmare a simplificării proiectului, producţiei, amplasării, proceselor şi procedurilor”.

In Control           Proces controlat             Un proces controlat este cel care nu prezintă variaţii ca urmare a unor cauze speciale. Un astfel de comportament relativ uniform în timp este adesea evidenţiat cu ajutorul unei fişe de control, din care se poate vedea lipsa variaţiei din cauze anormale. Procesul controlat se mai numeşte proces stabil sau proces cu variabilitate normală.

Inactive Inventory             Stoc inactiv       Stoc de articole care nu au fost utilitare pentru o anumită perioadă

Incentive           Stimulent          O intervenţie pozitivă ce urmăreşte să stimuleze îmbunătăţirea performanţelor

Incidence            Frecvenţă          Rata de apariţie a unor evenimente într-o anumită perioadă de timp

Incidental Work          Muncă incidentală / pierdere incidentală           Orice activitate care nu adaugă valoare, dar care este necesară în mod curent, adesea din cauza unor limite tehnologice. De exemplu, demontarea motorului unui echipament pentru realizarea unor intervenţii de mentenanţă nu adaugă valoare, dar este o activitate absolut necesară pentru a executa respectiva intervenţie. Astfel, acest tip de activităţi nu pot fi complet eliminate, deşi nu adaugă valoare.

Includes / Excludes    Includere / Excludere   Metodă prin care se includ / exclud diverse aspecte în analiza preliminară realizată de o echipă înainte de a se defini domeniul de aplicabilitate în cazul unei probleme de rezolvat sau al unui proiect de realizat

Inclusivity              Grad de incluziune    Nivelul de generalitate a domeniului sau scopului urmărit în cazul unei probleme de rezolvat sau al unui proiect de realizat

Incoming Goods Inspection (IGI)       Inspecţie la recepţie       Verificarea produselor primite de la furnizori, înainte de a fi acceptate în stoc; uneori se utilizează metode specifice de inspecţie pentru verificarea respectării specificaţiilor, dar de obicei se face doar o verificare a cutiilor, etichetelor, cantităţilor etc. Caracteristicile şi funcţionarea produselor de obicei trebuie să fie asigurată şi garantată de furnizor.

Incoming Quality Control (IQC)      Controlul calităţii la recepţie       Validarea nivelului de calitate pentru produsele recepţionate, corespunzător specificaţiilor

In-Company Training Training în cadrul întreprinderii            Training pentru angajaţii unei organizaţii, realizat la sediul respectivei organizaţii

Incremental Improvement     Îmbunătăţire incrementală         O modificare minoră a unui produs existent, care urmăreşte menţinerea produsului în atenţia clienţilor

Independence           Independenţă statistică        Două evenimente A şi B sînt independente statistic dacă P_(AB) = P_(A)P_(B), respectiv apariţia unui eveniment nu dă nici o informaţie despre realizarea celuilalt eveniment: P_(A|B) = P_(A).

Două valori X şi Y sînt independente dacă toate evenimentele determinate de acestea sînt independente, respectiv dacă valoarea luată de o variabilă nu oferă nici o informaţie despre valoarea luată de cealaltă variabilă.

O colecţie de mai mult de două variabile este independentă dacă pentru orice submulţime proprie de valori, orice eveniment determinat de variabilele din submulţime este independent de orice eveniment determinat de variabilele din mulţimea complementară.

Două sau mai multe seturi de valori {X₁, X₂, . . . , } sînt independente şi identic distribuite dacă variabilele au aceeaşi distribuţie de probabilitate şi sînt independente.

Două observaţii sînt independente dacă obţinerea primei observaţii nu influenţează obţinerea celeilalte observaţii. Echivalent, includerea în eşantion a unui element nu influenţează includerea altui element.

Două statistici sînt independente dacă sînt calculate din eşantioane independente (sînt formate din observaţii independente).

Independent Variable    Variabilă independentă         Variabila independentă este variabila de proces X de care depinde variabila de rezultat Y, unde Y = f (X).

În teoria regresiei, o variabilă independentă este cea care poate explica variaţia variabilei dependente. În acest context, independent nu înseamnă statistic independent.

În cazul experimentelor, variabilele independente pot fi controlate de experimentator, pentru a determina variaţii măsurabile ale variabilelor dependente.

Indicator             Indicator             Indicatorul este acea valoare numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen. Indicatorul statistic este mărime statistică ce defineşte starea unui anumit fenomen. O altă definiţie a indicatorului = informaţie aleasă referitoare la un fenomen, exprimată în cifre, care este destinată a fi folosită pentru observarea periodică a evoluţiilor în raport cu ţintele stabilite

Caracteristicile cheie ale indicatorilor:

–          Puţin numeroşi
–          Exprimaţi în mărimi fizice, comparabile
–          Posibil de utilizat pentru prognoze şi evidenţierea de tendinţe de variaţie
–          Orientaţi pe procese, pentru a se putea evidenţia comportamentul acestora în timp
–          Uşor de înţeles şi sugestivi pentru utilizatori
–          Posibil de cuantificat la nivel specific şi de agregat la nivel general

Indicator Random Variable         Variabilă aleatoare indicatoare  Variabila indicatoare a unui eveniment A, notată adesea 1_A, este valoarea egală cu 1 dacă se realizează A şi egală cu 0 dacă nu se realizează A. Valoarea aşteptată a indicatoarei lui A este probabilitatea lui A, P_(A), iar eroarea standard este (P_(A)×(1-P_(A))^½. Suma 1_A + 1_B + 1_C + … a indicatoarelor evenimentelor {A, B, C, …} numără cîte dintre evenimente s‑au realizat într‑o încercare dată.

Indirect Cost      Cost indirect       Cost ce nu poate fi direct alocat complet unui singur produs, serviciu, client, centru de cost sau activitate, determinat de un număr unităţi de cost sau centre de cost pe care poate fi împărţit costul. Costurile indirecte nu sînt direct legate de procesul de execuţie propriu-zisă a unui produs, serviciu sau activitate, dar se referă la anumite aspecte fără de care acestea nu ar putea fi realizate, cum ar fi: chiria spaţiului de lucru, alte costuri administrative. Costurile indirecte pot fi fixe sau variabile.

În cazul contabilităţii Lean, trebuie să se stabilească modalitatea clară de corelare a costurilor indirecte cu produsele / serviciile / activităţile realizate, pentru a se putea monitoriza şi reduce continuu.

Individual – Group Method          Metoda Individual – Grup             Este un instrumente de sortare, grupare, ordonare şi filtrare a ideilor, care alternează planul individual de lucru cu cel de grup. Metoda are la bază tehnica grupului nominal. Modul de lucru individual (‘nominal’) permite cunoaşterea punctelor de vedere personale referitoare la problema abordată. Din timp în timp se iau pauze şi se incită discuţii între participanţii la grupul de lucru, pentru a-i ajuta să se îndepărteze de ideile proprii şi să schimbe opinii, date, idei parţiale, etc. , Metoda Individual – Grup include următoarele faze:

–          Evidenţierea problemei
–          Etapa de generare individuală a ideilor
–          Culegerea listelor individuale şi gruparea lor pentru analiza de grup
–          Luarea de pauze ori de cîte ori se simte nevoia de interacţiune a celor din grup şi discutarea în grup a ideilor propuse pentru repoziţionarea pe diferite planuri a celor aflaţi pe poziţii antagonice
–          Prima încercare de stabilire a priorităţilor
–          Luarea de pauze ori de cîte ori apar diferenţe de opinie în grup) şi discuţii în grup
–          Stabilirea finală a priorităţilor (voturile sînt confidenţiale, dar scorurile minime sau maxime trebuie să primească justificări de la adepţii sau contestatarii respectivei idei).

Individual consumerism               Consumerism individual               Cerere de livrare de produse şi servicii personalizate, conform valorii definite pentru fiecare client individualizat, nu pe baza cerinţelor omogene determinate pentru un profil generalizat de client