S

Sample         Eşantion              Prin eşantion se înţelege o submulţime de elemente dintr-o populaţie, extrasă pe baza unor diferite tipuri de criterii şi folosind diferite tehnici de eşantionare. În funcţie de modul de eşantionare, eşantionul poate fi sau nu este reprezentativ pentru populaţia din care a fost extras, respectiv rezultatele obţinute pentru un eşantion pot fi extrapolate sau nu la nivelul întregii populaţii.

Există mai multe tipuri de eşantioane:

Eşantion aleatoriu – este un eşantion ale cărui elemente se selectează aleatoriu dintr‑o anumită populaţie, astfel încît să se poată calcula şansa obţinerii oricărui eşantion particular. Un eşantion aleatoriu poate fi obţinut cu sau fără repunerea elementului selectat între extrageri şi se utilizează în scopul de a reprezenta întreaga populaţie.

Eşantion aleatoriu simplu – este un eşantion de n unităţi dintr-o populaţie, extrase printr-o procedură care asigură aceeaşi probabilitate de selecţie pentru orice submulţime de n unităţi a populaţiei. Un sondaj aleatoriu simplu este un sondaj fără repunerea elementelor extrase în mulţime (un element selectat nu mai poate fi ales a doua oară).

Eşantion de convenienţă – este un eşantion format pe criteriul uşurinţei de a‑l obţine. De exemplu, pentru a afla opinia cumpărătorilor unui produs, intervievăm la un moment dat toţi clienţii aflaţi într-un magazin. Acest eşantion nu este format în mod aleatoriu şi de regulă nu este reprezentativ pentru întreaga populaţie (şi nici nu se poate spune cît de nereprezentativ este).

Eşantion de tip Cluster – este un eşantion în care unitatea de eşantionare este o colecţie de elemente ale populaţiei (blocuri) şi nu un element al populaţiei. De exemplu, într‑un studiu de piaţă, se începe prin stabilirea unor blocuri pe criterii geografice, de vîrstă etc.

Eşantion probabilist – este un eşantion obţinut printr-un mecanism aleatoriu, astfel încît fiecare element al populaţiei să aibă o şansă cunoscută pentru a fi selectat.

Eşantion sistematic – este un eşantion care se obţine prin numerotarea elementelor mulţimii unităţilor de selecţie şi extragerea aleatorie a fiecărui al k-lea element. Eşantioanele sistematice nu sînt aleatorii, dar dacă ordinea în care se face numerotarea este sistematică, atunci eşantioanelor sînt ca şi cum ar fi aleatorii.

Eşantion stratificat – este un eşantion obţinut în urma unui stratificări a populaţiei, în funcţie de .diferite criterii (împărţirea populaţiei în grupuri / straturi. Se utilizează atunci cînd populaţia nu este omogenă, dar se pot identifica straturi omogene, pentru a estima modul în care un anumit interes variază în funcţie de aceste subpopulaţii identificate. Eşantionul final reprezentativ se obţine prin reunirea eşantioanelor extrase din fiecare strat al populaţiei. Structura eşantionului final trebuie să respecte, de regulă, proporţiile fiecărui strat în populaţie.

Eşantioane independente – două sau mai multe eşantioane în care nu există nicio corelare între elementele eşantioanelor.

Eşantioane perechi (eşantioane corelate sau eşantioane dependente) – două eşantioane în care elementele sînt clar perechi (de exemplu măsurători efectuate pe perechi de gemeni identici), sau în care elementele unui eşantion sînt selectate pentru a se potrivi elementelor celuilalt eşantion. O situaţie specială este atunci cînd unul şi acelaşi eşantion este evaluat înainte şi după o acţiune suplimentară, aici perechea fiind constituită de măsurătorile efectuate pe acelaşi element.

Sample Size            Volumul eşantionului / Dimensiunea eşantionului        Volumul eşantionului este dat de numărul de elemente din eşantion.

Sample Statistics        Valori statistice pentru un eşantion        Caracteristici care descriu un set de date

Sample Survey      Studiu pe bază de eşantion         Este un studiu bazat pe un eşantion, nu pe întreaga populaţie

Sampling         Eşantionare        În cazul în care un studiu trebuie realizat pe o populaţie mare, din raţiuni practice şi de eficienţă, de obicei se face doar pe o parte a populaţiei, denumită eşantion. Pentru a putea generaliza rezultatele obţinute pe un eşantion la nivelul întregii populaţii, acesta trebuie să fie cît mai asemănător cu populaţia din care a fost selectat, adică să fie reprezentativ.

Reprezentativitatea unui eşantion depinde de mărimea acestuia şi de omogenitatea caracteristicilor măsurate. Ce proporţie din populaţie este inclusă în eşantion nu contează pentru reprezentativitate.

Tehnicile de eşantionare pot fi împărţite în două categorii: probabiliste şi neprobabiliste. Erorile de eşantionare pot fi calculate doar dacă selecţia s-a făcut prin tehnici de eşantionare probabilistă. Dacă selecţia eşantionului se face prin metode neprobabilistice, nu se poate cuantifica eroarea estimărilor realizate. Avantajul primei categorii de tehnici de eşantionare constă deci în posibilitatea estimării erorilor de eşantionare. Eşantioanele calculate neprobabilist sînt, adeseori, mai uşor de utilizat, dar nu oferă posibilitatea calculării erorilor de eşantionare.

Eşantionarea probabilistă presupune că se poate calcula pentru fiecare dintre elementele din populaţie probabilitatea de a fi inclus în eşantion şi că fiecare element are o probabilitate non-nulă de a fi selectat. De obicei, îndeplinirea acestor cerinţe impune utilizarea unor liste care să cuprindă toate elementele care aparţin populaţiei investigate. Pornind de la această listă, elementele extrase în eşantion pot fi identificate aleatoriu prin folosirea „metodei pasului” (se împarte numărul de elemente din populaţie la mărimea eşantionului şi se stabileşte un pas care va fi utilizat pentru identificarea fiecărui element din eşantion). În cazul în care lista se află pe suport electronic, eşantionul se poate forma prin selectarea poziţiilor din listă pornind de la un set de numere aleatorii generate de computer.

O altă modalitate de eşantionare probabilistă este eşantionarea cluster – prin care persoanele dintr-o anumită populaţie-ţintă sînt grupate în colectivităţi sau instituţii., iar selecţia se face la nivelul unei colectivităţi sau dintr-un subeşantion din colectivitatea respectivă.

Dacă nu se poate cunoaşte componenţa populaţiei-ţintă nu se poate face o eşantionare probabilistă. Printre tehnicile de eşantionare neprobabiliste se află:

Eşantionarea pe cote – se foloseşte dacă se cunoaşte distribuţia principalelor variabile în populaţia cercetată, pentru a obţine un eşantion reprezentativ din punctul de vedere al variabilelor folosite la cotare, prin planificarea unui eşantion cu aceeaşi structură ca a populaţiei. Pentru obţinerea datelor necesare studiului, operatorii de sondaj trebuie să găsească subiecţi care să corespundă structurii specifice.

Eşantionarea tip „bulgăre de zăpadă” – se foloseşte în cazul fenomenelor rare sau ascunse. O tehnică destul de simplă în teorie este contactarea iniţială a unui număr restrîns de subiecţi din populaţie, care apoi să atragă alte persoane care aparţin aceleiaşi categorii studiate.

Sampling Error    Eroare de eşantionare      Eroarea de eşantionare reprezintă diferenţa dintre valorile caracteristicilor măsurate pentru eşantion şi valorile specifice întregii populaţii.

În estimarea bazată pe un eşantion aleator, diferenţa dintre valoarea estimatorului şi a parametrului estimat poate fi cuantificată ca suma dintre două erori: eroarea de deplasare (bias) şi eroarea de sondaj. Deplasarea este eroarea medie a estimatorului, calculată după toate eşantioanele posibile, şi nu este o cantitate aleatorie (este eroarea sistematică a măsurătorilor). Eroarea de sondaj este acea componentă a erorii care variază de la eşantion la eşantion şi are un caracter aleatoriu: depinde de “norocul” extragerii anumitor elemente la formarea eşantionului. Poate fi privită ca variaţia rezultatelor datorată şansei.

Media erorilor de sondaj este egală cu zero. Eroarea standard a estimatorului este o măsură a mărimii tipice a erorii de sondaj.

Sampling Unit          Unitate de eşantion        Pentru a forma un eşantion dintr-o populaţie, se poate extrage cîte un element sau cîte un grup de elemente (în cazul clusterelor). Prin unitate de eşantion se înţelege unitatea fundamentală utilizată la formarea unui eşantion – element sau grup de elemente.

SCAMPER Method       Metoda SCAMPER             Este un instrumente de stimulare a creativităţii folosit pentru a genera idei şi a le sintetiza în funcţie de diferite criterii. De obicei se aplică pentru îmbunătăţirea unui produs sau crearea unuia nou şi este o variantă mult simplificată a metodei TRIZ. Denumirea metodei este abrevierea unor acţiuni care constituie o fisă de verificare a parcurgerii etapelor necesare pentru generarea şi analiza ideilor:

S – SUBSTITUIRE
Altcineva, altceva, în alt loc, alte ingrediente, materiale sau procese, altă abordare, ton al vocii etc. – Să fie acelaşi operator? Să se folosească aceeaşi reţetă? Etc.

C – COMBINARE
Amestec, aliaj, o grupare, un ansamblu – Să combinăm elementele? Să combinăm scopurile? Să combinăm solicitările? Să combinăm ideile? Etc.

A – ADAPTARE
Ce seamănă cu asta? Ce idee sugerează? Au existat situaţii asemănătoare? Ce s-ar putea copia?

M – MODIFICARE
Să mărim? Ce să adaptăm? Să micşorăm? Ce să adăugăm? O nouă mişcare (întoarcere, răsucire)? Să schimbă semnificaţia, culoarea, mişcarea, sunetul, ordinea, forma, conturul? O frecvenţă sporită? Mai puternic? Mai lung? Omis? Inversăm direcţia?

P – POZIŢIONARE ÎN ALT LOC / PENTRU ALTĂ UTILIZARE
Forma, greutatea sau structura ar putea sugera altă utilizare? Altă poziţionare?

E – ELIMINARE
Renunţăm la ceva? Mai puţine componente? Condensat? Mai jos? Mai scund? Mai luminos? Minimalizăm? Mai puţin? Renunţăm total la el?

R – REORGANIZARE
Întoarcem? Inversăm rolurile? Interschimbăm componentele? Altă succesiune? Schimbăm ritmul? Schimbăm programul? Inversăm cauza cu efectul?

Metoda constă în utilizarea unui set de întrebări pentru a clarifica problema abordată şi pentru a orienta atenţia într-o paletă cît mai largă de direcţii, care să permită declanşarea gîndirii laterale. Întrebările nu sînt standard, nici specifice, dar este esenţial să fie cît mai multe întrebări, chiar dacă par pe moment că nu au nicio relevanţă pentru subiectul în discuţie.

O variantă este metoda SCAMMPERR, care este o extindere a metodei SCAMPER:

S – Substituire – componente, materiale, oameni

C – Combinare – seturi, combinare cu alte subansamble sau servicii, integrare de noi componente

A – Adaptare – modificare, schimbarea unor funcţii, utilizarea altor elemente

M – Mărire – să fie mărit, mai lung, mai înalt, multiplicat

M – Modificare – mărire sau reducere, schimbarea formei, modificarea caracteristicilor (culoare, aspect etc.)

P – Punerea în alt loc, în altă funcţie

E – Eliminare – îndepărtarea de elemente, simplificare, reducerea la funcţia de bază

R – Rearanjare – schimbarea ordinii, componente interschimbabile, schimbarea structurii

R – Rotire – de sus în jos, dinspre afară înspre înăuntru etc.

De fapt, există o varietate de variante, deoarece din orice cuvînt poate deriva o metodă de tip SCAMPER. De exemplu, există metoda “DISC(Dinamic – Inversare – Separare – Copiere), sau se poate schimba semnificaţia abrevierii “SCAMPER(S – Scădere, C – Colorare, A – Ameliorare etc.).

Schedule Performance Index (SPI)      Indice de performanţă a planului             Raportul dintre costul planificat al activităţilor realizate şi costul planificat al activităţilor programate

Scheduled Maintenance   Mentenanţă planificată    Orice intervenţie de mentenanţă care este planificată şi inclusă într-un program de mentenanţă aprobat.

Score            Scor       Este o denumire alternativă pentru o valoare observată a unei variabile, a unui indicator etc.

SCOT Analysis    Analiza SCOT      Este o variantă a analizei SWOT, în care aspectele analizate de referă la: Strong Points (puncte tari), Challenges (provocări), Opportunities (oportunităţi) şi Threats (ameninţări).

O altă abordare este de a înlocui „punctele slabe” cu sintagma „oportunităţi interne de îmbunătăţire”, din aceeaşi cauză pentru care unii preferă să folosească indicatorul FTT în locul ratei de defecte / neconformităţi pentru a defini calitatea rezultatelor obţinute.

SDCA (Standardise-Do-Check-Act)        Ciclul SDCA          Variantă a ciclului PDCA: Standardise-Do-Check-Act, care se referă şa principalele etape necesare pentru menţinerea situaţiei curente

Seasonality Index        Indicele sezonalităţii     Indicele sezonalităţii măsoară variaţiile unui fenomen în diferitele perioade ale anului, în cazul fenomenelor susceptibile de a prezenta, în mod normal, oscilaţii sezoniere.

Secondary Failure        Defectare secundară      Defectare cauzată direct sau indirect de o altă defectare produsă anterior sau de o funcţionare incorectă.

Seiban        Seiban  (din limba japoneză: “sei“ = producţie, “ban“ = număr). Este o metodă prin care fiecare componentă sau fiecare material specific unei anumite comenzi primeşte un cod unic, ceea ce permite trasabilitatea pe flux a respectivelor elemente ce vor fi regăsite într-un anumit produs, lot, proiect, client, comandă etc. Folosind această metodă se pot identifica clar stocurile operaţionale specifice unei anumite comenzi şi se poate asigura fluxul de proces pt comenzile prioritare / urgente, ceea ce permite organizarea producţiei pentru a răspunde cererii clientului.

Self Concept            Concept de sine         Conceptul de sine reprezintă totalitatea percepţiilor şi cunoştinţelor pe care fiecare le are despre propriile lor calităţi şi caracteristici.

Self-Esteem           Stimă de sine    Stima de sine este rezultatul estimării propriei valori şi se manifestă ca satisfacţie sau insatisfacţie asociată de fiecare, conştient sau nu, faţă de imaginea de sine.

Snow Ball Method        Metoda bulgărelui de zăpadă     Este un instrument de sortare, grupare, ordonare şi filtrare a ideilor care implică concentrarea unor grupuri de idei referitoare la o aceeaşi problemă şi includerea lor într-o categorie. Ca metodă de lucru, se utilizează cîte un bileţel sau post-it pentru fiecare idee generată. Se constituie echipe de max. 5 persoane, care grupează bileţelele pe categorii, folosind criteriul asemănării. Se pot duplica bileţelele, dacă o aceeaşi idee este asemănătoare cu altele ce aparţin deja altor categorii. Apoi grupul identifică relaţiile şi caracteristicile similare ale ideilor din aceeaşi categorie.

Social Agent         Agent social       Concept sociologic complementar celui de actor social. Dacă un sistem social este privit din perspectiva rolurilor sau a funcţiilor sale, atunci actor social este individul care acţionează în conformitate cu rolurile prescrise. Indivizii însă nu se conformează întotdeauna rolurilor stabilite, fie pentru a satisface nevoi şi aspiraţii individuale sau colective, care nu-şi găsesc expresia în respectivele roluri, fie pentru că, încercînd să o facă, ei generează interacţiuni care se desfăşoară independent şi uneori contrar funcţiilor sistemului.

Social Capital          Capital social     Suma resurselor umane reale şi potenţiale asociate relaţiilor dintre indivizi sau unităţile sociale

Social Cause       Cauzalitate socială          Categorie fundamentală a determinismului social, ce include relaţiile de generare a fenomenelor, faptelor sau evenimentelor sociale.

Social Change          Schimbare socială           Constă în trecerea unui sistem social sau a unei componente a acestuia de la o stare la o stare diferită din punct de vedere calitativ şi/sau cantitativ

Social Determinism      Determinism social        Teorie specifică în ştiinţele sociale, conform căreia realitatea socială este guvernată de legi obiective, pe care ştiinţa urmează a le descoperi

Social Factor     Factor social       Orice eveniment, situaţie, fenomen sau realitate care exprimă un aspect al vieţii sociale. Principalele caracteristici ale unui factor social:

  • este exterior conştiinţelor individuale
  • este relaţional şi exercită o anumită influenţă (sau constrîngere) asupra conştiinţei individuale
  • reprezintă o medie tipică şi normativă pentru fiecare specie de relaţii sociale
  • prezintă o anumită interdependenţă în raport cu manifestările sale individuale
  • este mai mult sau mai puţin instituit şi integrat în structuri ierarhizate
  • este funcţional şi contribuie la menţinerea unei configuraţii sociale determinate şi a unui sistem de relaţii structurate între indivizi

Social Role Theory            Teoria rolului social       Studiul modului în care un individ poate exercita diferite roluri; în general, se consideră că există o corelare pozitivă între numărul mai mare al rolurilor sociale ale cineva (de exemplu: soţ, părinte, lucrător etc.) şi satisfacţia generală în viaţă

Socializing             Socializare          Proces prin care o persoană aderă la modul de viaţă al societăţii în care trăieşte şi îşi dezvoltă capacităţile de a funcţiona ca un individ şi de a se integra ca membru al grupului

Soikofu              Soikofu                Sistem de preluare, analiză şi aplicare a sugestiilor de îmbunătăţire propuse de angajaţi, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea proceselor realizate, a echipamentelor utilizate, prin intermediul unor fişe de propuneri de îmbunătăţire sau al participării la cercurile calităţii

Sole Sourcing          Sursă unică        Situaţia în care se lucrează cu un singur furnizor pentru un anumit produs sau serviciu, fără să existe alţi furnizori disponibili

Somer Coefficient        Coeficientul d al lui Somer           Mărime asimetrică a corelaţiei, adecvată pentru cazul a două variabile măsurate la nivel ordinal, cu un număr mic de valori

Span of Control           Domeniul de control      Se consideră că numărul maxim de subordonaţi pe care un manager îi poate controla direct în mod eficient este de 8.

Spearman Coefficient      Coeficientul ρ al lui Spearman   Mărime a corelaţiei, adecvată pentru cazul a două variabile măsurate la nivel ordinal, cu o amplitudine relativ largă de scoruri diferite şi puţine cazuri legate în privinţa fiecărei variabile

Special Commodity Warehouse      Depozit de produse speciale        Depozit utilizat pentru a stoca produse ce necesită tipuri speciale de facilităţi, cum ar fi: silozuri pentru cereale, tancuri pentru lichide etc.

Special Order             Comandă specială           Comandă ce implică adaptarea unui produs standard, pentru a satisface cerinţele clientului

Special Piece              Produs special  Produs sau articol diferit de modelul standard, realizat în conformitate cu cerinţele specificate de un client

Specialisation              Specializare       Parte de formare profesională ulterioară formării de bază, în cadrul unui program de formare referitor la competenţe profesionale specifice unei anumite ocupaţii

Specific Condition         Condiţie specifică            Expresie ce desemnează ansamblul de specificaţii ce caracterizează o situaţie şi care poate influenţa de manieră definitivă procesul de rezolvare a unei probleme

Specific Good           Produs specific Un produs individual identificat în mod specific (cu un cod de bare sau cu un număr de serie şi de produs) pe fluxul procesului de producţie, în scopul de a constitui obiectul unui contract încheiat la un moment dat

Specific Level             Micronivel          Termen ce caracterizează starea unui element al sistemului, imediat inferior stării iniţiale

Specificity               Specificitate       Caracteristică de operare a unui test diagnostic, care măsoară capacitatea unui test de a exclude prezenţa unei condiţii, cînd în mod real nu este prezentă

Specified Limits         Limite specificate        Limite e superioară şi inferioară ale intervalelor de clasă, aşa cum apar acestea în distribuţia de frecvenţe iniţială

Speech             Discurs                Prezentare formală a unor informaţii sau opinii ale unui individ către un grup; care nu implică în mod explicit interacţiunea cu membrii publicului

Sporadic Problem             Problemă sporadică       Problemă ce apare pe fluxul de proces ca urmare a existenţei unei cauze speciale

Spread         Împrăştiere           Indicator ce arată gradul de depărtare a valorilor unei variabile, determinate în diferite situaţii şi momente în timp, faţă de medie sau de centrul intervalului. Ca termeni sinonimi se pot considera: varianţa, variabilitatea, dispersia. Pentru măsurarea împrăştierii se utilizează diferiţi indicatori statistici: IQV, quantile, dispersia, abaterea standard etc. Este de observat faptul că nu există o măsură absolută a împrăştierii, gradul de împrăştiere fiind posibil de apreciat doar relativ, prin comparare.

Cunoaşterea gradului de împrăştiere creşte puterea de predicţie a indicatorului de tendinţă centrală asociat. De exemplu, media are o putere de predicţie mai bună dacă este asociată cu o abatere standard mică. Fiecare tip de variabilă are anumiţi indicatori de împrăştiere adecvaţi. Pentru variabilele nominale se utilizează IQV (indicele de variaţie calitativă) sau entropia, pentru variabilele ordinale se utilizează IQV sau un sistem de quantile, iar pentru variabilele continue sînt utilizate amplitudinea, abaterea standard, un sistem de quantile etc.

Stage Analysis           Analiza stadiului              Evaluare a modului de realizare a activităţilor şi a rezultatelor obţinute pînă la un anumit moment. Analiza stadiului presupune, de asemenea, luarea unor decizii pentru perioada ulterioară momentului analizei.

Stakeholder Analysis      Analiza părţilor interesate          Metodă de analiză care urmăreşte identificarea interesele specifice fiecărei categorii de părţi interesate şi de cuantificare a riscurilor implicate sau a suportului potenţial. Instrumentele utilizate pentru analiza părţilor interesate includ diagrame de relaţii, diagrama Venn, tabele de cuantificare a riscurilor etc.

Start Date           Data de începere             Data calendaristică asociată începerii unei activităţi sau a unei comenzi de lucru. În funcţie de stadiul şi de modul în care se defineşte data de începere a unei activităţi, aceasta poate fi dată efectivă, planificată, estimată, minimă (cel mai devreme), maximă (cel mai tîrziu), de referinţă, impusă sau curentă.

Stereotype          Stereotip             Există multiple definiţii date stereotipului, toate pornind de la ideea că stereotipul presupune o generalizare, încadrarea în şabloane, tendinţa de a categoriza, eticheta, conform unor păreri (preluate adesea de la alţii), în relaţia cu mediul înconjurător.

Stereotipurile sînt constructe subiective, restructurabile, definitorii pentru anumite grupuri sociale, care se regăsesc în scheme mentale structurate, ce participă la raţionalizarea conduitei oricărui actor social. Practic, un stereotip poartă amprenta sentimentelor, preferinţelor, temerilor, dorinţelor puternice, speranţelor personale.

Stereotipul poate fi considerat ca o ştampilă, care se aplică unui grup, unei categorii, unei situaţii, pe baza unui şablon unic.

Stereotipul este rezultatul nedorit al unui proces specific creierului uman (formarea şi gestiunea de categorii), care în situaţii normale este benefic, deoarece permite simplificarea realităţii complexe, prin generarea rapidă de răspunsuri automate la stimuli similari.

Astfel, în relaţiile sociale, includerea unei persoane într-o categorie are o funcţie utilă, deoarece prin clasificarea indivizilor, le pot fi anticipate comportamentul şi reacţiile. În schimb, stereotipurile,i prejudecăţile şi discriminările care se dezvoltă printr-o generalizare excesivă sînt obstacole majore în comunicare şi în comportamentele faţă de persoanele dintr-o anumită categorie.

Sticking Dots      Metoda punctelor adezive            Este un instrument utilizat pentru stabilirea de priorităţi, votul priorităţilor unor grupuri de lucru. Modul de lucru implică parcurgerea unor etape succesive:

–         Ideile, problemele sau soluţiile etc. se listează pe o foaie de flipchart

–         Se aplică o procedură de votare anonimă:

  • fiecare grup primeşte un set de buline adezive colorate (de exemplu, grupul A – buline roşii, B – buline albastre), iar fiecare membru al grupului primeşte o anumită cantitate (de exemplu 10 buc.)
  • Grupul deliberează pentru o perioadă de timp
  • Fiecare membru al grupului îşi împarte voturile între elementele analizate, în proporţia dorită (există şi varianta că doar un reprezentant al grupului dă voturile agreate de grup)

–         Se numără voturile din dreptul fiecărei idei – eventual grupurile discută observaţiile şi tendinţele evidente în repartizarea voturilor

–         Se face Top5 cu ideile cele mai votate, care intră pe lista de priorităţi.

Stimulus Analysis            Analiza stimulului           Este un instrument utilizat pentru stimularea creativităţii, ce urmăreşte ieşirea din cadrul problemei originale, pentru a stimula obţinerea de idei alternative, care pot genera soluţii creative. Ca mod de lucru, se aplică o serie de etape succesive:

–         Se identifică problema şi se porneşte discuţia într-un grup de rezolvare a problemei

–         Se realizează o listă de 10 sau mai multe idei arbitrare, total nelegate de problema abordată

–         Se selectează una dintre idei şi se discută în detaliu caracteristicile acesteia

  • Fiecare caracteristică constituie un punct de pornire pentru generarea unor idei suplimentare

–         Se repetă procesul pentru următoarea idee, pînă se epuizează lista de idei

–         La final se prelucrează şi evaluează lista de idei extinsă, pentru a găsi orice fel posibil de valorificarea acestora

Storage Unit                        Unitate de depozitare         Un compartiment utilizat pentru a stoca un anumit tip de articole

Strategic Options Development and Analysis Method (SODA)       Metoda SODA     Este un instrument de stimulare a creativităţii, denumirea fiind acronimul pentru „Strategic Options, Development, Analysis”. Analiza şi dezvoltarea opţiunilor strategice porneşte de la necesitatea de a înţelege diferitele puncte de vedere referitoare la una şi aceeaşi problemă. Ca mod de lucru, se parcurg mai multe etape succesive:

  • Se planifică sesiunile de discuţii în grup
  • Se intervievează persoanele cheie pentru problema de rezolvat
  • Se utilizează metoda Mind-Mapping pentru a reprezenta percepţia diferitelor persoane asupra problemei
  • Se realizează Interviuri de verificare, pentru a clarifica schemele pregătite
  • Se realizează combinarea schemelor într-o singură reprezentare
  • Se prezintă atît schemele individuale, cît şi cea finală
  • Se interpretează rezultatele obţinute – scopuri, strategii şi tactici
  • Se aleg căile de acţiune şi se pregăteşte planul de implementare

Stratum          Strat      Noţiunea de strat al unei populaţii se foloseşte pentru a defini o submulţime disjunctă din cadrul populaţiei analizate, în scopul de a realiza o eşantionare aleatorie.

Valorile estimate pe baza unor eşantioane aleatorii stratificate pot avea erori de eşantionare mai mici decît în cazul eşantioanelor aleatorii simple de aceeaşi mărime, dacă variabilitatea medie a variabilei de interes în straturi este mai mică decît cea din întreaga populaţie (respectiv dacă apartenenţa la straturi este asociată cu variabila cuantificată).

De exemplu, pentru a determina venitul mediu al unei persoane, este util să se utilizeze o stratificare după zona urbană/rurală, de exemplu, deoarece veniturile variază mult în funcţie de localizare. Apoi se pot face stratificări după regiunea geografică, după mărimea localităţii, etc., iar extragerea elementelor în eşantion va fi apoi aleatorie din fiecare strat astfel determinat.

Stress    Stres      Stresul desemnează orice situaţie în care organismul trebuie să facă faţă la un eveniment fizic/psihologic nou, printr-o reacţie adaptare la mediu. Stresul apare atunci cînd bariera care determină frustrarea reprezintă o ameninţare la adresa integrităţii fizice sau psihice a unei persoane. Ca definiţie, se consideră că stresul este un fenomen psihofiziologic, ce duce la tulburări atît biologice, cît şi psihice.

Ca formă de manifestare, stresul apare ca un răspuns intern la presiunea şi stimulii externi, atunci cînd mintea şi trupul semnalizează că nu se mai poate face adaptarea la mediu, ca o reacţie negativă, ce poate conduce la inacţiune sau la un comportament nepotrivit.

Stresul cotidian: Activităţile zilnice, cu un grad mic de relevanţă, dar care se repetă monoton în fiecare zi, pot fi la fel de periculoase ca şi marile evenimente stresante. Astfel, pentru toţi există presiune în viaţă, care poate fi văzută ca o forţă externă ce impune satisfacerea unei aşteptări sau realizarea unei acţiuni. Dacă presiunea are efectul de a mobiliza o persoană pentru a acţiona şi pentru a-şi concentra energia în scopul dezvoltării continue, atunci apare „Eustresul” – stresul pozitiv, care este stresul specific activităţilor zilnice plăcute pe care le desfăşurăm. În funcţie însă de nivelul de adaptabilitate specific fiecărui individ, presiunea poate deveni la un moment dat prea dificil de suportat, fie din cauza intensităţii ei, fie a perioadei prea îndelungate în care acţionează. Cei afectaţi de stres se comportă ca persoane confuze, oscilante – fie pasive, fie iritabile, colerice, incapabile să doarmă sau să se relaxeze adecvat, cu reacţii frecvente de panică, fumat sau consum excesiv de alcool, timp excesiv de lung petrecut la lucru, reticenţa de a delega sarcini etc.

Nivelul presiunii la care se instalează stresul depinde de mai mulţi factori:

–         Personalitatea subiectului (factorii genetici, educativi şi sociali) – vulnerabilitatea depinde de situaţii trecute sau prezente, dar şi de resursele subiectului

–         Suportul social – confortul, asistenţa şi informaţia pe care persoana le primeşte prin intermediul contactelor formale / informale din partea celorlalţi. Suportul social se caracterizează prin profunzimea lui (gradul de apropiere şi gradul de intimitate) şi lărgimea unei reţele autocentrate.

–         Rapiditatea cu care se succed schimbările – se leagă de nivelul stresului la care este supusă o persoană ce trebuie să se adapteze la schimbări.

În general, slaba gestionare a timpului poate duce la supraîncărcare şi stres.

Pentru a rezista la stres, este nevoie ca persoana să considere că are controlul asupra evenimentelor, să se implice în activităţile realizate (să-şi definească şi să-şi urmărească obiectivele proprii) şi să trateze schimbările ca pe nişte provocări inerente în viaţă.

Reducerea stresului implică o serie de metode personale şi acţiuni posibile la locul de muncă:

a) personale:

–         Relaxare şi odihnă: tensiunea acumulată în timpul zilei poate fi înlăturată prin destindere corporală şi prin somn adecvat

–         Meditaţie şi exerciţii de gîndire pozitivă

–         Activitate corporală: dans, terapie prin mişcare, sport, alte procedee (gesturi de autocontact, ritualuri personale)

–         Relaţiile sociale – amicale, intime

b) la muncă:

–         Delegarea

–         Crearea condiţiilor pentru auto-control

–         Dezvoltare continuă

Structure             Structură            Constă în totalitatea rezultată din relaţiile de interdependenţă dintre elementele componente ale unui întreg. Astfel, se consideră că întregul, constituit din elementele şi relaţiile structurale dintre acestea, este mai important ca suma elementelor componente în sine. Aceeaşi observaţie este valabilă şi în cazul definirii unui sistem, ceea ce face ca cei doi termeni să fie nu numai complementari, ci şi adesea identici prin sensurile care le sînt conferite.

Subject (Experimental Subject)      Subiect (Subiect experimental) Un element al grupului de control sau al celui experimental

Subprocess             Subproces          Parte a unui proces, care include o serie de operaţii combinate

Subproject             Subproiect         Subsistem al unui proiect

Subsurface Initiated Fatigue       Oboseală iniţiată în adîncime     Defectare ce apare prin oboseală la suprasarcină, sub influenţa unor sarcini mari repetitive în zone metalice de contact, sub forma unor modificări structurale ale materialului ce determină apariţia unor microfisuri la adîncime, care apoi se propagă spre suprafaţă, uneori pînă la ruperea piesei.

Surface Initiated Fatigue              Oboseală iniţiată la suprafaţă     Defectare ce apare prin oboseală la suprafaţa de contact a unei piese metalice, iniţiată de un defect de suprafaţă (un punct de coroziune, o incluziune de particule străine etc.), mai ales în lipsa unei ungeri adecvate

Symbol                    Simbol       Obiect, imagine, idee ce are rolul de a trezi în cadrul grupului ţintă anumite sentimente, convingeri, apartenenţe, evocarea unei realităţi etc.

Symposium             Simpozion          Un simpozion constă într-osuită de scurte prezentări succesive (5 – 20 minute fiecare) realizate de un numar redus de vorbitori, care cunosc un anumit subiect.

Synthesis Study        Studiu de sinteză             Analiză care combină toate informaţiile disponibile, în scopul de a obţine un rezultat sau o concluzie coerentă, de exemplu: meta-analiza, analiza decizională, reevaluare sistematică, analiza cost-beneficiu, analiza cost-eficacitate etc.

System Approach in projects       Abordare sistemică în proiecte  Abordare a unui proiect ca sistem, respectiv ca ansamblu de elemente interdependente şi corelate funcţional, avînd un obiectiv comun, ce presupune o abordare interdisciplinară şi holistică asupra circumstanţelor globale şi interacţiunilor complexe. Această abordare permite modelarea realităţii în scopul simplificării situaţiei de lucru, în procesele de analiză, sinteză şi previzionare.

Systematic Error            Eroare sistematică          O eroare care afectează toate măsurătorile în mod similar, de obicei din cauza unui instrument incorect calibrat. Erorile sistematice nu au tendinţa de a avea media egală cu zero.

Systematic Maintenance         Mentenanţa preventivă sistematică         Mentenanţă preventivă efectuată în conformitate cu un calendar stabilit pornind de la un număr predeterminat de unităţi de utilizare. (X 60-010). Mentenanţa preventivă sistematică se planifică şi se efectuează la perioade fixe de timp, independent de condiţia echipamentului.

Systematic Method          Metodă sistematică        Metodă de analiză şi interpretare a modului de desfăşurare a unor procese, evenimente sau fenomene, prin prisma teoriei de sistem

Systematical Inventive Thinking Proces                Procesul de gîndire inventivă sistematică             Instrument de stimulare a creativităţii care implică o serie de etape succesive:

–         Se face lista elementelor critice ale unui produs sau serviciu

–         Se modifică, prin diferite abordări, caracteristicile elementelor:

  • Sustragere
  • Multiplicare
  • Divizare
  • Adăugare
  • Combinarea funcţiilor
  • Înlocuirea caracteristicilor
  • Renunţarea la simetrie

–         Analiza soluţiilor posibile obţinute prin fiecare dintre abordările de mai sus (La ce serveşte? Este fezabilă modificarea?)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.