Z

Z                 Z                Valoarea Z reprezintă distanţa în deviaţii standard între un punct şi valoarea medie, în cazul unui eşantion pe o curbă de distribuţie normală. În cazul populaţiei, aceeaşi mărime se notează cu s (sigma). Z este o mărime universală deoarece poate fi aplicată indiferent de unitatea de măsură. Z este o mărime a capabilităţii procesului. De exemplu, dacă Z = 3, înseamnă că între limita specificată admisibilă şi medie se află trei deviaţii standard. Z, sau scorul Z, măsoară distanţa, în deviaţii standard, a eşantionului faţă de medie, în cazul unui proces stabil normal standard şi caracterizează stabilitatea procesului.

Z Bench        Nivel Z                Nivelul Z este valoarea Z care corespunde probabilităţii totale de apariţie a unui defect.

Zero Changeover      Zero schimbare de fabricaţie      Metodă de schimbare de fabricaţie care asigură o durată de schimbare de fabricaţie sub 3 minute sau egală cu timpul de ciclu al operaţiei de prelucrare realizată pe respectivul echipament

Zero Defects (ZD)      Zero defecte (ZD)      Concept iniţial introdus de producătorii din Japonia, pentru a evidenţia necesitatea de a elimina toate sursele de erori şi defecte. Apoi conceptul a fost preluat de Philip Crosby (cunoscut pentru cartea sa „Quality is free!”), pentru a descrie procesul ideal de producţie, în care, printr-o mai mare conştientizare a lucrului bine făcut de prima oară (“right first time”) şi printr-un mai mare entuziasm pentru munca realizată, nu se va face nicio greşeală. „Zero defecte” urmăreşte reducerea defectelor produse, ceea ce duce la creşterea profitului. Acest concept a determinat apariţia metodologiei Six Sigma în anii ’80.

Zero Inventories       Zero stocuri                Principiu pe care se bazează producţia de tip Just in Time, care se referă la eliminarea pierderilor cauzate de stocuri inutile. Astfel, stocurile trebuie să fie cele strict necesare pentru desfăşurarea procesului de producţie, în fiecare moment.

Zipf Law         Legea lui Zipf             Legea lui Zipf are la bată principiul minimului efort sau al liniei de minimă rezistenţă. Astfel, Zipf a enunţat în 1949 legea care îi poartă numele, şi anume: Comportamentul uman este determinat de încercarea de a reduce efortul necesar pentru atingerea unui scop.”.

Un corolar al acestei legi a fost formulat de Juran, care a concluzionat prin anii ’70 că: „Oamenii sînt incapabili de optimizare.”. Această concluzie a fost pe larg combătută, deşi are ca scop să atragă atenţia asupra unui fenomen care constituie o mare barieră în introducerea schimbărilor şi în îmbunătăţirea continuă, cel care îi face pe oameni să se mulţumească cu prima idee raţională de îmbunătăţire şi să nu continue cu căutarea altora mai bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published.