Schimbarea vs. dorinţa de stabilitate

În continuarea unei discuţii începute  pe un alt blog  (”But, I DON’T want to change!” (Dar, eu NU VREAU sa ma schimb!) Ce este de facut atunci? Cum adica nu vrem sa ne schimbam cand schimbarea este in bine? Are sens??), mă tot întreb de ce unora nu le place schimbarea?

Iată ce cred eu:

  1. Se spune că între un rău cunoscut şi un mai bine nesigur, omul îl preferă pe primul. Motivul ar fi că omul preferă siguranţa, stabilitatea, deci frica de schimbare ar veni din nevoia de securitate.
  2. Se mai spune că pentru a ne fi mai bine, mai întîi trebuie să ne fie mai rău. Cu acest enunţ aş fi de acord, pentru că este oarecum în spiritul nostru popular – pînă nu este rău de tot, acceptăm situaţia de la nr.1 – deci mai bine mai rău, căci „rău cu rău, dar mai rău fără rău” – decît să schimbăm ceva cît timp răul este totuşi suportabil.

Dar să ne uităm în jurul nostru. Ce este stabil şi permanent? Munţii? Cercetătorii ne demonstrează că se înalţă sau se tocesc sau se deplasează in fiecare moment, chiar dacă imperceptibil la scara vieţii fiecăruia dintre noi. Oceanele şi mările? Am fost anul trecut la Mamaia, după aproape 20 de ani de la ultima vizită. Credeţi că am recunoscut plajele faimoase din Mamaia? Sau cei care au copii mici, oare nu văd de la zi la zi transformările care se produc, astfel că de la lună la lună acumulările aproape îl fac de nerecunoscut pe copil!?? Se schimbă, se transformă, se dezvoltă, merge la şcoală şi pe nesimţite, parcă dintr-o dată – zic părinţii (!), îşi proclamă independenţa şi anunţă că vrea să-şi trăiască viaţa şi să facă propriile greşeli!?!

There is nothing still. Life is never still. No plant, no animal, no river. Can we think of Nature as a metaphor and keep ourselves constantly evolving? (Anil Gupta)

Sau dacă ne uităm la fotografiile noastre din şcoală – am mai face acum ce făceam atunci? Să nu vă grăbiţi să spuneţi un NU rapid şi ferm, pentru că nu întotdeauna are acoperire!

Să vă dau un exemplu – în această perioadă sînt în sesiune, iar duminica trecută un coleg a fost scos din examen pe motiv de copiat. Este vorba de a doua facultate, nu este obligatorie, ba chiar plătim pentru a învăţa. Deci care ar fi motivul invocat pentru a justifica faptul că un om adult, aparent responsabil, recurge la copiat?

Un alt exemplu – de data aceasta personal. La un moment dat am afirmat în public că eu nu mint. Şi ceilalţi mi-au spus că mint. Şi a trebuit să tac, pentru că mi-am dat seama că ei aveau dreptate. Aş fi putut să insist şi să-i conving că eu am dreptate, nu ei! Dar m-am abţinut, pentru că mi-am dat seama că m-aş fi purtat ca o adolescentă! Ceea ce nu înseamnă că alteori nu am făcut-o, deşi apoi a trebuit să accept că deşi am o vîrstă respectabilă, încă nu m-am maturizat!

Deci, schimbare sau stabilitate şi securitate? Părerea mea este că stabilitatea şi securitatea nu înseamnă imobilism şi încrîncenare pe o poziţie oarecare, ci că pot foarte bine să se refere la stabilitatea psihică ce îmi permite să îmi asum riscuri, să fac experimente, să renunţ la nevoia de certitudine şi să îmi dezvolt capacitatea de a accepta ambiguitatea, incertitudinea, schimbarea continuă. Nu ar fi decît regăsirea căii de a mă reintegra în natură, ca fiinţă într-o continuă evoluţie.

Iată şi păreri ale altora:

Noi trebuie să fim schimbarea pe care dorim s-o vedem în jurul nostru. (Mahatma Mohandas Karamchand Gandhi)

Pînă la urmă, managementul nu schimbă cultura. Managementul invită angajaţii să îşi schimbe ei înşişi cultura. (Lou Gerstner)

Provocarea cea mai mare pentru mine a fost să schimb modul de gîndire al oamenilor. Atitudinea adoptată ne joacă adesea feste. Vedem lucrurile aşa cum mintea noastră le dictează ochilor să le vadă. (Muhammad Yunus)

Să te schimbi fără să avansezi înseamnă că eşti un cameleon. Să avansezi şi te laşi transformat pe parcurs înseamnă că eşti un călător. (Mark Nepo)

It takes a lot of courage to release the familiar and seemingly secure, to embrace the new. But there is no real security in what is no longer meaningful. There is more security in the adventurous and exciting, for in movement there is life, and in change there is power. (Alan Cohen)

Only the wisest and stupidest of men never change. (Confucius)

If we can transform ourselves, we have the potential to change the world. (Laura van Dernoot Lipsky)

Thought is cause: experience is effect. If you don’t like the effects in your life, you have to change the nature of your thinking. (Mariannne Williamson)

Let it be worse, as long as it’s a change. (Proverb)

Personal change must precede or at least accompany management and organisational change. (Stephen Covey)

If you can change your mind, you can change your life. (William James)

Everything you want in life has a price connected to it. There’s a price to pay if you want to make things better, a price to pay just for leaving things as they are, a price for everything. (Harry Browne)

This entry was posted in Lean, Lean Six Sigma, Romania and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Schimbarea vs. dorinţa de stabilitate

  1. Cristina says:

    Referitor la copiat – ce este mai de neinteles pentru mine este ca aveam examen la “Psihanaliza” – materie optionala, nu obligatorie, iar omul in cauza urmeaza sa pregateasca lucrarea de licenta cu profesoara titulara pe o tema legata de psihanaliza! Deci o suita de decizii irationale la un om care la 40 de ani a crezut ca studiile de psihologie ii pot aduce ceva in plus in viata! Exista oare vreun motiv ce ar putea fi invocat intr-un astfel de caz? Poate Freud ar spune ceva despre copilaria respectivei persoane, dar n-as vrea sa ma lansez aici in interpretari …
    Iar daca tot vorbeam de schimbari, mi-as dori ca in facultate examenele sa nu mai fie de verificare a cunostintelor acumulate, ci de capacitate de utilizare a lor in diferite situatii propuse de profesor! Si atunci adio dorintei de stabilitate si certitudine a profesorului!
    Scuze, dar acum vad lucrurile din perspectiva studentului …

  2. George says:

    Cristina, foarte interesant cum continui discutia despre schimbare cautand explicatii mai “filozofice” mai degraba decat “tehnice”.

    Cred ca, intr-adevar, toate aspectele “tehnice” ale schimbarii sunt doar unelte care incearca sa ajute persoana respectiva sa inteleaga faptul ca schimbarea este de fapt, filozofica in natura ei si pe urma rezultatele tehnice se vad. Cu alte cuvinte, schimbarea se face prima data in minte (asa cum au zis William James si altii in paragrafele din articolul tau), si numai pe urma se vad si rezultatele efective ale schimbarii.

    Si, asa cum zici, un conducator experimentat reuseste sa ii faca pe ceilalti sa inteleaga faptul ca schimbarea este ceva natural, care se intampla si care li se intampla si lor tot timpul. Din pacate, de multe ori ne pierdem abilitatea de a vedea schimbarea ca pe o oportunitate, asa cum ai zis tu.

    Am incercat sa gasesc raspuns la situatia cu copiatul… Nu prea am gasit nimic ce sa merite sa fie scris aici… In clasele mele este stiut ca, cel mai usor mod, nu numai de a nu trece, dar si de a avea probleme serioase, este sa ii prind ca copiaza. Si sa stii ca nu am avut incercari serioase (sau cel putin nu am fost destul de bun sa ii prind… :)) de a copia. Stii de ce cred? Pentru ca incerc de la inceputul inceputului sa previn decat sa ii las sa incerce ca sa ii prind cu mata in sac, cum se zice. Cred ca este si vina celui care preda atunci cand studentul copiaza…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *